Temelia…


„Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu. După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra. Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă şi care este Isus Hristos”  (1 Corinteni 3:4-11)

Casa arde cu flăcări domolite… În curte, administratorii clădirii se ceartă de o bucată de vreme cine e cel mai îndreptăţit să salveze oamenii din interiorul ei, oameni ale căror ţipete se aud până la casele din jur… Într-un colţ al curţii, comisia de administrare discută despre procedura prin care se poate lua hotărârea de achiziţionare în săptămâna următoare a unor extinctoare performante…

Din clădirea în flăcări, câţiva locatari au fugit deja, uitându-şi rudele înăuntru… Nu-i nimic, măcar se vor alege cu niscaiva amintiri culese din cenuşă… Şi ei, şi administratorii, şi comisia…

Între timp, Proprietarul salvează oamenii din interior şi gândeşte deja planul viitoarei zidiri… Căci temeliile nu ard niciodată… Dar niciodată!

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări... stânjenitoare, Biserica, Disperări, Pe gânduri, Sare... amară, Trecător prin lume. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s