Am o iubită…


Am o iubită. Mărturisesc aceasta şi nu mi-e teamă că păcătuiesc. Chiar dacă sunt căsătorit, chiar dacă am o vârstă… Dimpotrivă, găsesc că este absolut normal. Nu pentru că mulţi bărbaţi o cam iau razna după 40 – 50 de ani, ci pentru că este cel mai frumos lucru ce mi se poate întâmpla.

E drept, nici anii ei nu sunt puţini, cum sunt ale celor cu care ne-au obişnuit bărbaţii despre care am pomenit mai sus. Dar frumuseţea ei o întrece pe a tuturor. Nu întâmplător iubesc atât de mult toamna. E mai frumoasă decât orice alt anotimp. Şi mai înţeleaptă. Mai liniştită…

Am traversat cu ea oceane învolburate. Am plâns pe insule ce erau pustii. Am râs privind împreună lumea perindându-se prin faţa anilor noştri. Şi am stat în faţa Domnului mereu, cu toată iubirea noastră în căuşul palmelor…

Iubita mea e născută toamna. Azi se împlinesc… ce mai contează… Important e că este lângă mine. A mea. Este… eu.

Pe iubita mea o cheamă Florica. Asta a şi fost toată viaţa pentru mine. Floarea care a dat culoare câmpului plin de bălării care este lumea. Am purtat-o mereu, nu la butonieră, ci în inimă. Şi va rămâne acolo până ce ne vom ofili împreună…

Te iubesc, iubita mea!

Şi mă rog ca bunul Dumnezeu care mi-a făcut bucuria darului care eşti să-mi dea nu doar fericirea anilor ce vor urma, ci mai ales veşnicia cu tine. Fiindcă fără tine veşnicia n-ar fi cu adevărat veşnicie… Şi fiindcă acolo unde eşti TU, acolo este RAIUL…

SCLAV ŞI ZEU
Muzică şi text: Eugen Blaj

Am să mă mint cu vraja ta
am să-ţi fiu sclav, am să-ţi fiu zeu…
Iubirea mea, ce trist e-n lume zborul meu…
Pe valuri prea mari de noapte navigăm,
spre zori de vise să purtăm tăcerea grea…
Am să m-ascund în ea mereu, mereu…

Ca pe-o ofrandă vom purta
sărutul tău, sărutul meu,
prin noaptea grea de vis,
prin tot ce-i trist şi greu…
Ce zbor nesfîrşit e visul, draga mea,
ce sfântă-i vraja ta,
am să m-ascund în ochii tăi mereu…

Ce ultim refugiu e-n lume iubirea ta mereu,
ce alinare-i şoapta ta mereu…
Am să-ţi fiu sclav, am să-ţi fiu zeu…
Ce lume de basm va fi privirea ta mereu,
ce dulce sărutul tău mereu
Am să-ţi fiu sclav, am să-ţi fiu zeu…

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Frumuseţi, Poeme, Ştiri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

23 de răspunsuri la Am o iubită…

  1. L.I. zice:

    ce fain! ioi ce dragi imi sunteti in poza 2 : )), chiar daca nu va cunosc personal. la multi ani cu sanatate si fericire alaturi de tine, iubitei tale, marinel! 🙂 f frumos ai scris despre ea.

    • marinelblaj zice:

      Am scris frumos, L.I.? Nici 1% din cât şi ce aş putea scrie. Dar e scris în inimă tot!
      Mulţumim mult pentru urări. I-am citit ce ai scris şi am repetat la nesfârşit azi… fotografia 2! 😀

  2. A.Dama zice:

    La Mulți Ani frumoși și voioși!
    Și fie să cărați binecuvântările și împlinirile cu Carul Mare!

    Cu drag.

  3. Gheorghe Morut zice:

    „La mulți Ani!” Vă doresc să vă Iubiți Curați și Sfinți! Fie-vă Vârstele Veșnicie!

  4. Strong Independent Woman zice:

    Ioooooi… dragutzii lu’mama! Ad’ acilea sa va tzuc! :* :* :*

  5. emanuel zice:

    ….de aia e frumoasa viata: e facuta sa fie traita in doi!
    si eu mi-s nascut in octombrie spre sfirsit (31 de ani pe 31), dar parca nu imi mai place ca se intuneca atit de repede. sunt flamind de lumina, de soare, de tot ce e inaltime, de tot ce e vale montana, diminetile sunt mereu o speranta ca fiecare zi e un nou inceput pentru mai bine. inserarea insa e prea brusca de parca ar trebui sa ne amintim ca o data ne vom duce pe neasteptate si pe nepregatite. inserarea e ca o moarte prematura, mai ales toamna. cred ca toamna e singurul anotimp cu nuante de viata si moarte atit de persistente.

    • marinelblaj zice:

      Eh, te corectez, Emil! Noi nu ne trăim viaţa în doi, ne-o trăim în… unul! 😉

    • Strong Independent Woman zice:

      Uhm… nu. Viata nu e facuta sa fie traita in doi, e facuta sa fie traita spre slava Domnului si sfintirea noastra. Ca sfintirea vine in urma cioplirii printr-un partener sau prin singuratate, e irelevant.
      Nu poti sa spui ca viata e facuta sa fie traita in doi fara sa il discreditezi pe Hristos care a trait singur. Watch it! – Asta e o capcana in care e foarte lesne de alunecat, ce este cauzata de raspandirea unei Evanghelii partiale.

      • emanuel zice:

        …daca nu era facuta sa fie traita in doi atunci nu am fi vorbit astazi despre Adam si nostalgia lui dupa o partenera de viata, despre crearea Evei si despre viata lor in doi inainte si dupa cadere. omul tinjeste in primul rind dupa o implinire afectiva si apoi e tinjirea aceea specific spirituala dupa un Creator. intai are nostalgia vietii in doi si abia apoi nostalgia unei funii impletite in trei.
        …au devenit seci discursurile oficiale despre cum trebuie traita viata spre Slava Domnului si tot ce decurge de aici…atit de seci incit in anii nostalgiei mele (18-28) tinjeam in plan real dupa o sotie, dar ma fortam in mod absurd sa duc aceasta tinjire in planul unei spiritualitati sau atitudini spirituale inchipuite si sa cred ca de fapt ceea ce imi lipseste este cerul fiind pe pamint cind in realitate ceea ce imi lipsea era in primul rind sotia cu care sa imi impart viata. drept dovada toate acele inchipuite crize spirituale au disparut pentru ca erau fortate, erau gestul unui ipohondru metafizic. nu cerul imi lipsea, nu biserica, nu o viata religioasa, ci o implinire afectiva, o sotie draga cu care sa impart tot ce inseamna o viata aici pe pamint. si razvratirea din acei ani nostalgici impotriva Lui era doar un efect al neimplinirii afective. astazi sunt calm si ma bucur cit pot de o funie impletita in trei…

      • L.I. zice:

        corect. 🙂

      • Strong Independent Woman zice:

        Nu, imi pare rau, nu sunt de-acord. Nici eu nu cred ca iti lipsea biserica, nici viata religioasa nici nimic din ce ai mentionat tu mai sus, dar nici sotia. Iti lipsea Isus. Care nu inseamna nici biserica, nici religie.
        Iti dai seama ca prin ceea ce spui ataci, practic, atat lucrarea Duhului Sfant de intregire a omului ca fiinta plenara in relatie cu Hristos, careia nu ii lipseste nimic, si ataci si voia si integritatea Tatalui pentru cei ce raman celibatari tot restul vietii – trebuie sa fie oribil un Dumnezeu care alege sa chinuie un om si sa il lase neintregit toata viata – si ataci pe Isus ca persoana, spunand ca nu a fost un om complet. Cum sa sustii asa ceva?
        Ca una care traieste singura in Hristos, si nu ca optiune, iti spun ca ceea ce ai scris acolo nu este un discurs teologic si mai ales, nu este caracteristic Dumnezeului meu. E o chestie culturala. Si nu iti spun asta ca discurs, ci sunt gata sa imi pun viata parol pe faptul ca Hristos ne restaureaza si ne umple viata, nu partenerul. Daca nu… lasa-ma sa te intreb asta – daca maine iti moare sotia, ce faci?

      • emanuel zice:

        ….nu atac nici celibatul, nici alte aspecte mentionate mai sus….eu povestesc din perspectiva mea…nu ma intereseaza teologia seaca…ma intereseaza cum sunt de fapt toate aspectele vietii fara a fi teologizate in exces…ma intereseaza cum este omul in realitate, nu cum il pre-scrie teologia/biserica (ca pe o reteta)…omul Cristos a fost mereu dublat de natura Sa divina…la noi o dublare de asta nu e posibila la aceeasi parametri…de asta viata e atit de frumoasa, de surprinzatoare…

      • Strong Independent Woman zice:

        Nu e valid ceea ce spui. Daca numai din cauza naturii dublate de natura divina a reusit Hrstos sa traiasca fara pacat, Evanghelia e o pacaleala. Hristos a fost 100% om.
        Faptul ca in cazul tau sfintirea ta se poate face prin casnicie, e una. Dar a extrapola si a spune ca de aia e frumoasa viata, pentru ca este in doi, e eronat. Cunosc cred ca mai bine de 10 fete singure de peste 30 de ani care sunt in depresii cronice din cauza ca acea „teologie” seaca de care vorbesti tu si care este promovata in mediile evanghelice – desi nu are nimic biblic in ea – le distruge viata. Si in loc sa se bucure de binecuvantarile pe care le au si sa isi traiasca viata cu scopul de a fi sfinte, si-o traiesc luptandu-se cu un Dumnezeu imaginar caruia nu Ii pasa suficient de mult de ele pentru a le darui ceva ce ele considera a fi vital.
        Daca Domnul vroia sa fim toti casatoriti, era un numar egal de femei si barbati pe planeta. Cred ca nu trebuie sa duc mai departe argumentatia.

      • L.I. zice:

        Dumnezeu a zis ca nu e bine ca omul sa fie singur. din acest motiv a creat-o si pe Eva. argumentul tau ca daca Dumnezeu voia ca toti sa fim casatoriti ne crea in nr egal e aiurea. daca voia, Dumnezeu nu-l crea nici pe satan. oricum nu prea e dupa cum vrem noi, ci dupa cum vrea El.

      • Strong Independent Woman zice:

        Pai… si de ce nu a creat 5 Eve?
        Unitatea in Trupul lui Hristos elimina complet singuratatea.
        In plus, nu era cam ciudat ca tocmai primul om sa fi fost chemat la celibat? Ce facea, mai creea inca unul? Daca mai intorci o pagina in Genesa, dupa creearea Evei, vezi ca primul celibatar din Scriptura a fost tocmai fiul primilor 2 oameni, Abel, care a si murit in aceasta postura.
        A spune ca oameni sunt creeati ca sa se casatoreasca e ca si cum ai spune ca oamenii sunt creeati ca sa fie bogati. E o alta Evanghelie. Oamenii sunt creeati ca sa Il slaveasca pe Dumnezeu, punct. Nimic mai mult, nimic mai putin. Asta e Evanghelia Scripturii. Orice altceva e pe langa Scriptura. O fi sunand bine, dar e pe langa.

  6. emanuel zice:

    un mic poem din piatra craiului, in care am petrecut citeva zile si mai ales un maraton atit de drag mie (MPC 2012):
    „n-au mai ingalbenit frunzele ca in anii trecuti / cind vintul le scutura nu se desprind / nu pleaca / suna apasator ca o mie de lovituri metalice / n-au mai ingalbenit frunzele/ mierea aceea atit de orbitoare / in zilele insorite / e o aschie prinsa de creierul inca varatec / sunt verzi poate prea verzi frunzele / ca o noapte ce nu se duce / pina cind inserarea / o repune in drepturi / un intuneric ce rabda lumina / fara sa se risipeasca”

    • marinelblaj zice:

      Mulţumesc pentru poemul acesta atât de încărcat de nostalgii (deşi cam târziu, dar… mai bine mai târziu decât…) Nostalgii care „rabdă lumina / fără să se risipească”…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s