Cine poate?


„Voi poftiţi, şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi, şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi şi vă luptaţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi.  Sau cereţi, şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre” (Iacov 4:2-3)
„De aceea vă spun că orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea” (Marcu 11:24)

Întreaga noastră viaţă este o alergare după ceva. Aşa ne trebuie dacă am refuzat Edenul unde toate erau la îndemână…

Dar, dacă lucrurile stau aşa, măcar de-am învăţa ceva din multele învăţături pe care, în mila Lui faţă de zbaterea noastră, ni le-a lăsat Domnul!

Faptul că poftim se explică prin firea noastră care pofteşte. Că dorim să căpătăm este fiindcă n-am învăţat de la Domnul că, pentru a avea lumea, a trebuit plătit un preţ. Care preţ, când e vorba să-l plătim şi noi, e… prea mare!

Şi-atunci, cerem. Ne rugăm şi nici măcar acest lucru nu-l facem cum ne spune Domnul! De ce?

Pentru că, aşa cum ne spune El, ar trebui să credem…

Ei, aici e problema! Fiindcă, dacă la toate celelalte capitole lucrurile par complicate, aici totul este foarte simplu…

Nu credem în ceea ce poate El fiindcă de fapt credem prea mult în ceea ce putem noi!
Doar disperarea schimbă ideea aceasta…

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Amintiri, Biserica, Muzichie, Pe gânduri, Picături, Trecător prin lume. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s