Comedie… comédie…


„Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi” (Galateni 5:16-17)

Îmi amintesc o scenă dintr-un film vizionat cu mulţi ani în urmă, în care un hoţ încerca să fugă de la locul faptei cărând după el un sac mare, plin cu lucruri furate. Multe dintre lucrurile din sac erau fără valoare, inutile, dar lăcomia…
Din cauza greutăţii şi mărimii sacului hoţul n-a ajuns prea departe şi a fost prins. Filmul acela era o comedie… Şi îmi mai amintesc o altă scenă în care un evadat este ajutat să-şi desfacă acele bile imense legate cu cătuşe la picioare, dar le cară în braţe tot restul filmului…

Din nefericire, mulţi dintre noi jucăm un rol similar în filmul vieţii noastre şi filmul acesta nu este deloc o comedie! Cărăm după noi o sumedenie de lucruri inutile şi împovărătoare… Sacul acesta are un nume: „firea pământească.”

La fel şi cu acele ghiulele ce ne împiedicau să umblăm liberi. Şi noi am fost descătuşaţi de ele atunci când am venit la poalele Crucii. Dar, în loc să le lăsăm acolo, le purtăm în braţe în continuare…

Ele sunt acele păcate pe care le considerăm inofensive… Mândria, clevetirea, aroganţa…

Şi mai sunt unii care pretind că momentul pocăinţei i-a transformat! În ce? În aceste caraghioase personaje de film pomenite?

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări... stânjenitoare, Biserica, Disperări, Pe gânduri, Picături, Sare... amară, Trecător prin lume, Zâmbet sau rictus?. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Comedie… comédie…

  1. A.Dama zice:

    Uite că și pe mine m-a preocupat cărarea bagajelor după ce am trecut pe la Cruce:

    http://adamaica.wordpress.com/2012/02/19/manere/

    Ar trebui să ducem doar mânerele apoi, indiferent cât de ridicoli am părea.
    E vorba de obișnuință. Ne obișnuim într-atât, încât fără aceste greutăți nu ne mai recunoaștem. Parcă n-am fi noi…

    • marinelblaj zice:

      Ei, da! Chiar dacă nu ştiam despre postarea aceasta, ideea e cam „tot pe acolo”… E bine să ne aducem aminte că El a luat poverile noastre şi e caraghios (şi dureros!) că suntem în continuare „cocoşaţi”… fiindcă aşa vrem noi… 😦

  2. L.I. zice:

    eu ti-am mai zis odata ca unii vor sa scape de bagaj dar nu pot. se tine scai bagajul de el. ce-i de facut in cazul asta?

    • marinelblaj zice:

      L.I., n-am să-ţi răspund cu clasicul „Pot totul în Cristos…”, deşi e cel mai valabil răspuns, ci am să te întreb cum e posibil să se ţină un bagaj scai de un om şi un om să nu se poată ţine scai de Domnul?

  3. marinelblaj zice:

    Dar de ce nu aşa cum am spus, noi să ne ţinem scai de El? El a făcut TOT ce ţinea de El! Noi chiar să nu facem nimic? 😦

  4. marinelblaj zice:

    Dacă o pot face în sens pozitiv, folositor, de ce nu?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s