Bucuriile tinereţii… tomnatice (scurtă cronică)


Aşa cum  scriam aici, sâmbăta trecută am fost cu 40 de tineri, din biserica noastră şi din alte biserici arădene (deşi au fost, spre bucuria noastră, şi prieteni ai acestor tineri!) la una dintre serile lunare de tineret pe care le organizează fratele meu drag, Nelu Vătran, în Haţeg.

De la bun început aş vrea să menţionez că este absolut impresionant (ca să nu spun „senzaţional” – iată ce conotaţii negative poate căpăta un cuvânt datorită utilizatorului!) ceea ce face în zona Ţării Haţegului, în părţile Petroşaniului şi Petrilei fratele Vătran.

Mi-a fost dat să văd adunaţi (aproape înghesuiţi) peste 200 de tineri (şi nu numai!), veniţi din mai multe locuri din acea parte a ţării, tineri care în fiecare lună se adună pentru a cânta, a avea părtăşie, a asculta Cuvântul şi a se bucura împreună. De ani de zile se străduieşte fratele Vătran să ridice acel Centru de tineret care să constituie un punct de referinţă în lucrarea cu tinerii din Ţara Haţegului şi zonele limitrofe. Deşi, trebuie să adaug, centrul acesta este folosit şi pentru diverse conferinţe, colocvii etc.

Situat pe coasta unui deal, chiar în apropiere de oraşul Haţeg, Centrul (aflat încă în finisări) dispune de posibilităţi de servire a mesei (am fost ospătaţi pe cinste!), de o sală încăpătoare pentru activităţi multiple şi e deosebit de încurajator că la ora actuală nu este încă nici jumătate din capacitate în folosinţă!

Am plecat din Arad dis de dimineaţa cu un autocar plin de tineri entuziaşti. Ne-am oprit şi am vizitat Castelul Huniazilor unde, în lipsa unui ghid a trebuit să joc acest rol, ca unul care mai fusesem pe acolo. A fost amuzant pentru tinerii mei atunci când cineva mi-a propus să-mi facă o fotografie „cu Iancu” şi i-am răspuns că nu e nevoie, fiindcă eu am o poză cu el de pe tabloul de absolvire a şcolii 😀

Apoi, dacă tot eram la capitolul istorie, ne-am oprit să vizităm şi Sarmizegetusa. E drept că pentru tineri nu era vorba de a vedea ceva spectaculos (excepţie exponatele din muzeu), dar am beneficiat de explicaţii foarte documentate din partea unui ghid, arheolog. Mi-am amintit despre gluma aceea cu „podul lui Apolodor din Damasc, ale cărui picioare se mai văd şi astăzi”, de la Drobeta Turnu Severin, văzând zidurile care adăposteau odinioară o adevărată metropolă. Şi m-am bucurat că tinerii noştri au fost foarte prompţi în a răspunde detaliat atunci când ghidul, vorbind despre prefectul Sarmizegetusei, a întrebat ce prefect celebru cunosc şi prin ce a rămas el în istorie. E bine!

Am ajuns la Centrul de tineret pe la orele prânzului. Reîntâlnirea cu fratele Vătran şi familia dânsului a fost un moment special. Ne leagă o veche şi deosebită prietenie, extinsă în timp şi în muzică, fratele Nelu fiind un mare iubitor al muzicii, iar cei doi copii, Dana şi Johnny, foarte talentaţi muzicanţi.

Sora Estera ne-a aşteptat cu masa pregătită! Şi ce masă! Greu de mulţumit suficient pentru osteneala dânsei şi a surorilor care au ajutat-o!

Până la ora începerii întâlnirii nefiind prea mult timp, am instalat instrumentele şi am ajutat la pregătirea sălii. Apoi, o scurtă repetiţie.

Încep să sosească tinerii. Chiar eram curios cam câţi vor veni! Şi încep să vină… să vină… să vină. Când a început, erau deja circa 200 de persoane prezente. Atmosferă de bucurie şi har cât cuprinde! Fratele Nelu chiar are un dar deosebit în a crea o atmosferă caldă şi foarte destinsă. Îmi amintesc că fratele Ovidiu, „omul nostru orchestră”, se amuza de replica dată de Johnny la întrebarea „S-a schimbat tatăl tău de când nu ne-am văzut?” Răspunsul lui a fost cu adevărat amuzant: „Daaa! Foarte mult! În… bine!” 😀

Nici nu mai ştiu numărul grupurilor care au cântat. Evident, nu toţi au „performat” (ca să folosesc o expresie la modă, dar de cântat au cântat toţi! Tineri venind din cele mai diverse locaţii: Hunedoara, Orăştie, Petroşani, Petrila, Haţeg, Sălaşu de Sus şi din SUA. Evident, Aradul constituind aproape o cincime din numărul celor prezenţi! Am avut parte din belşug de Cuvânt, locul central fiind ocupat de un cuvânt sub ideea „Zideşte-ţi veşnicia încă de aici”. Duhul lui Dumnezeu a mişcat inima a doisprezece tineri. Har şi recoltă!

S-a sfârşit târziu, în seară. Mulţi urmau să plece la un drum destul de lung… Pe terasa din faţa Centrului ne aşteptau gustări şi băuturi răcoritoare! Bineînţeles, noi, arădenii ce urma să parcurgem un drum destul de lung, am fost din nou privilegiaţi. Am fost trataţi cu celebrii şi gustoşii „virşli de Sălaşu”.

Am primit invitaţii! Să nu mai pleci! Şi totuşi…

La instalarea în autocar ne-au însoţit fratele Nelu şi Johnny. Fratele Nelu s-a rugat pentru noi. Iar noi am vrut să închidem uşile autocarului, după sora Estera şi Dana urmând să venim data viitoare. 😀 Vai! Nu s-a putut!

Am ajuns în Arad târziu după miezul nopţii. Cu regrete, dar cu amintiri de neuitat!

Această prezentare necesită JavaScript.

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Amintiri, Biserica, Frumuseţi, Muzichie, Uncategorized, Ştiri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s