Mărturiseşte… iartă… şi alte lucruri grele!


“Aşadar, mărturisiţi-vă păcatele unii altora şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi” (Iacov 5:16)
“Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate” (1 Ioan 1:9)
„Cine îşi ascunde păcatele nu va propăşi, dar oricine le mărturiseşte şi renunţă la ele va găsi milă” (Proverbe 28:13)

Cum adică să-mi mărturisesc păcatele? Adică „să merg la X, care şi-aşa are o părere nu dintre cele mai bune despre mine, şi să-i mai dau ‘muniţie’ împotriva mea?”

Când gândim aşa facem, de regulă, două greşeli majore. Prima… că avem impresia că “mărturisiţi-vă… unii altora” înseamnă “mărturisiţi…tuturor”. Dacă ne uităm însă la partea care urmează în verset, “rugaţi-vă unii pentru alţii”, devine evident că alegerea celor cărora să le mărturisim păcatele este recomandată… adică acelora care nu se vor folosi de mărturisirea mea, ci se vor ruga. Dacă nu ştiu care sunt aceia… am o mare problemă cu prietenia şi, implicit, cu părtăşia…

A doua greşeală este să credem că aceasta este ceva suficient pentru a rezolva problema. Pentru cei care cad în această “capcană” le recomand să se gândească la faptul că “dacă ne mărturisim păcatele, El (Domnul) este credincios şi drept ca să ne ierte” şi că întâi este necesar să te asiguri că eşti una dintre persoanele care “le mărturiseşte şi renunţă la ele”…

Mărturisirea înseamnă să spui (ceea ce durează poate câteva minute), dar şi să renunţi (ceea ce poate însemna eventual mai mult… de aceea e nevoie de rugăciune!).

Doar iertarea este imediată… Fiindcă a fost plătită de mult şi scump!
Dar când este vorba despre iertarea noastră, cât suntem dispuşi să plătim?

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Întrebări... stânjenitoare, Biserica, Pe gânduri, Picături, Trecător prin lume. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Mărturiseşte… iartă… şi alte lucruri grele!

  1. L.I. zice:

    eu n-am incredere nici in pastor sa mi marturisesc pacatele. ma pot trezi apoi ca sunt data de ex (rau) in predica, bine, chiar fara a da nume. : )) prefer sa-mi marturisesc pacatele pritenilor f apropiati si f putini, daca e pana acolo.

    • marinelblaj zice:

      Întotdeauna am considerat că lipsa de încredere în o altă persoană trădează lipsa de încredere în propria persoană. Altfel spus, în spatele neîncrederii mele stă o fragilitate personală pe care nu sunt dispus să o recunosc! Da, este adevărat, trebuie să ne alegem persoanele cărora ne confesăm, dar să ajungem în situaţia de a nu avea de unde alege… hm… mă tem că problema nu e la ei, ci la… EU! 😉

      • L.I. zice:

        eu am zis ca n am incredere sa ma spovedesc la pastor, dar am incredere sa ma spovedesc unor prieteni f apropiati. citesti printre randuri si tu? dar asta nu inseamna, da, c-am incredere totala in mine. n-am. tu ai? sau tu esti total nefragil? daca da, esti preafericit.

      • marinelblaj zice:

        Nu citesc printre rânduri, L.I., citesc ce-mi convine! Am înţeles treaba cu pastorul (discutabil motivul cu predica!), dar dezvoltam puţin ideea. Fragilitatea şi lipsa de încredere în propria persoană sunt legate doar parţial. Mă rog… sună interesant „preafericitul Marinel”! 😀

  2. L.I. zice:

    si apoi nu consider ca pt a-ti fi iertate pacate trebuie sa te marturisesti neaparat cuiva, numai daca simti nevoia asta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s