Unde am fost… de n-am fost?


După cum aţi putut constata, am lipsit o vreme din „Cetatea de piatră”. Unii au presupus că fac teste de fidelitate… Alţii m-au invidiat… Ei bine, unde am fost?

În tabără!

Mai fusesem în tabere cu tinerii bisericii. Anul acesta, în circumstanţe diferite de anii precedenţi, împreună cu fratele meu din biserică, Vali Costea şi cu soţia lui Lidia, am răspuns provocării să organizăm noi o tabără de recreere şi studiu pentru tinerii din biserică şi pentru invitaţi ai lor. Vali a găsit o locaţie cvasi-necunoscută nouă, celorlalţi: tabăra „pro Deo” – Şinteu, la 20 de kilometri de Aleşd, pe drumul spre Zalău, în munţii Plopi. Superbă locaţie! Chiar dacă încă în curs de dezvoltare şi amenajare, a fost un loc în care a meritat să mergem. Condiţii de cazare suficient de confortabile (în fond, nu mergi în tabără ca la un hotel de lux!), posibilităţi de pregătire a meselor (bucătărie bine dotată, sală de mese încăpătoare… bucătar să ai, cum am avut noi unul excelent în persoana lui „nenea Ionică”!), teren pentru sport (volei, fotbal, badminton), tir cu arcul, paintball, tenis de masă, o tiroliană care traversează toată „căldarea” pe marginea căreia e situată clădirea taberei, posibilităţi de alpinism „de perete”, rezervaţie de zimbri, mistreţi, căprioare în apropiere… ce să-ţi mai trebuiască?
Izolată în mijlocul pădurii, la o distanţă de cca.5 km de cea mai apropiată localitate, locaţia a devenit „casa” noastră, a celor 28 de suflete…
Am avut un program zilnic foarte bogat, şi cred că cel mai potrivit ar fi să citez din e-mail-urile primite de la participanţi, după întoarcerea acasă:

„M-am simţit minunat alături de toţi din tabără… pot să spun că a fost cea mai frumoasă săptămână din întreaga vacanţă de vară…” (Eveline)

„Studiul (biblic) m-a ajutat să descopăr câteva lucruri noi despre mine. Lucruri la care nu m-am  gândit până acum…” (Patricia)

„Am plecat din tabără cu cunoştinţe îmbogăţite despre Dumnezeu şi cu pacea în suflet care mi-a fost oferită de tot timpul de închinare din tabără” (Victor)

„În tabără îţi poţi forma impresia despre fiecare persoană. Nu mai suntem în biserică unde fiecare îşi arată doar partea bună (sic! nota mea!), partea care doreşte să fie văzută. Se mai văd şi imperfecţiunile şi nemulţumirile… chiar fiţele. Dar timpul a fost unul excelent. Am fost înconjurată de oameni extraordinari…” (Ana)

„Ca şi organizare mi s-a părut bine pusă la punct (tabăra), nu ne-a lipsit nimic, am avut condiţii, am avut mâncare din belşug, şi atât Vali cât şi dumneavoastră aţi fost buni coordonatori şi ne-aţi „lăsat lanţul atât de lung cât a trebuit”. Sunteţi un om vesel, cu un suflet mai tânăr poate decât al unora dintre tineri şi am avut un model în dumneavoastră…” (Laura)

„Mi-a plăcut că nu a trebuit să luăm răspunsurile la întrebari direct din textele biblice, aşa, mură-n gură. A trebuit să ne punem mintea la contribuţie… A fost super tare. Aţi combinat plăcutul cu distracţia şi timpul alocat Domnului şi a ieşit totul perfect..!!! Faţă de ce este  la noi la biserică… trebuie să o supun… a fost cea mai reuşită tabără la care am participat!!! Dacă mai vreau să merg cu voi? DAAAA !!!! Să nu uiţi Marinel să mă anunţi !!” (Raul)

Cel mai mult mi-a plăcut aceasta :D:

„… m-am bucurat că am putut juca fotbal şi volei împreună şi să văd şi o altă imagine a dumneavoastră pe lângă cea în care vă văd duminica, pe cealaltă parte a balconului…” (Dani)

Şi multe altele… deci… slavă Domnului!

Am avut un studiu biblic zilnic aplicativ, intitulat „Timotei – modelul meu”, cu următoarea structură:

          Tinereţea
          Implicarea
          Motivaţia
          Oportunităţi
          Timpul meu, timpul celorlalţi
          Educaţia, doar şcoala?
          In slujire

L-am conceput cu gândul la tinerii noştri care îşi găsesc tot mai greu identitatea în societatea asta bulversată, în bisericile uneori prea „surde” la problemele lor… Dacă este să mă iau după reacţiile lor (nu doar cele scrise!), se pare că n-a fost un efort inutil…

Am jucat (şi eu, cu jumătate din plămâni!) volei, fotbal (poate n-aţi ştiut că de-acum sunt… Messi!), tenis de masă (greu să-ţi aminteşti ce ştiai acum „ţ” ani!).

Toţi au fost împărţiţi în patru echipe Fiecare echipă cu propriul steag. S-a concurat la cam toate activităţile. S-au acordat medalii (iată imaginea):

 …am avut un concurs karaoke, pe lângă serile de închinare prin muzică, dar cele mai grozave au fost cele două seri de foc de tabără (ultima n-a mai fost seară… a fost aproape… o noapte). Încă încerc să-mi „repar” degetele suprasolicitate la chitară… Copiii ştiu să exploateze, nu glumă! Ore întregi de cântat. Şi nu prea îţi dau pauză…

Acestea sunt faptele… Dincolo de ele există însă impresii… Asupra cărora am să revin. Căci tinerii noştri merită mult, mult mai multă atenţie! Şi disponibilitate de a-i înţelege. Asta dacă vrem să-i iubim cu adevărat!

Iată câteva dintre sutele (peste 16 giga!) de fotografii făcute:

Această prezentare necesită JavaScript.

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Amintiri, Biserica, Frumuseţi, Trecător prin lume, Ştiri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

22 de răspunsuri la Unde am fost… de n-am fost?

  1. L.I. zice:

    dani e the best. : )) o sa revin. nu pot sa vad pozele…

  2. Strong Independent Woman zice:

    Marinel nu prea anunta pe nimeni cand se organizeaza chesti misto. Le tine pentru el. 😛

  3. Mira zice:

    Ma bucur ca ai ales sa stai intr-o tabara cu acesti tineri ,unde ati putut sa va relaxati si sa stati in partasie cu Domnul .Cred ca ai intinerit alaturea de ei si sper sa ramai la fel de atasat de ei si continuare.
    Impresiile lor despre timpul petrecut lasa de inteles ca mai doresc sa petreaca timp alaturea de tine.Cu adevarat tinerii trebuie intelesi si iubiti si ei au inteles asta de la tine.
    Felicitari!!!

    • marinelblaj zice:

      Mira, n-am întinerit, că n-aveam cum! La capitolul vârstă sunt ca acel copil căruia îi tot spunea mama să se aşeze şi care, aşezându-se, i-a replicat: „Degeaba mă pui tu să şed, că înăuntrul meu eu tot în picioare stau!” 😀
      Ca să fii iubit, trebuie să iubeşti! Şi cum să nu-i iubeşti? Uite ce frumoşi sunt toţi!

  4. Mira zice:

    Imi cer scuze daca crezi ca te-am facut batran ,eu ma refeream ca ai fost in mintea lor,ca doar acasa nu sari si faci tot felul de nazbatii…sau mai stiu eu…

    • marinelblaj zice:

      Ah, Mira, nu te scuza! Nu e cazul… Ştiu eu ce vârstă am… Sau, nu? 😀 Voiam să subliniez ideea atitudinii… Eh, dacă ai ştii tu cum sunt acasă… Uite, SIW mă cunoaşte de mulţi ani… Ştii cum e, sunt unii tineri deja îmbătrâniţi şi bătrâni care refuză să admită că nu mai sunt tineri. De unde, probabil, şi ideea aceea cu „datul în mintea copiilor” 😀

  5. gh.iulian zice:

    eram sigur…
    nu stiam despre ce e vb.,de ce lipsa ,dar eram sigur ca e ceva”tare”.bravo!
    …numa eu mi-am petrecut vacanta acasa,muncind… 😦 🙂

  6. L.I. zice:

    faine pozele. cred c-a fost fain. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s