Cu răbdare…


„Astfel, dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare” (Coloseni 3:12)

Cârcotaşi cum suntem, ne întrebăm poate de ce ne-o fi cerând Domnul îndelungă răbdare şi nu pur şi simplu răbdare. O primă explicaţie este legată de atitudinea celor faţă de care trebuie să o manifestăm. Atitudine care necesită de multe ori nu o simplă răbdare ci una… îndelungă. E cea mai „comodă” explicaţie.

Dar mai sunt alte două motive care depăşesc, cu siguranţă, pe cel enunţat.

Să ne amintim…

Roada Duhului… este… îndelunga răbdare” (Galateni 5:22), dar mai ales „când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare…” (1 Petru 3:20)…

Astfel, îndelunga mea răbdare are un „precedent” chiar la Dumnezeu şi este, indubitabil, o roadă a Duhului!

Dacă răbdarea mea este îndelungă doar fiindca „au tras” unii de ea, atunci chiar că am o problemă…

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Biserica, Pe gânduri, Picături, Trecător prin lume, Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s