„Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte o ascunde; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea” (Matei 13:44)
Când vorbim despre această pildă, ne gândim de obicei la „comoară”, la „bucurie”, la „cumpără ţarina”… Deh, ispita…
Rareori ni se întâmplă să observăm exact ceea ce este mai important şi decisiv în ceea ce ne priveşte: VINDE TOT CE ARE!
| Din istoria blogosfe… la Cazul Bodnariu – logoreea… | |
 | marinelblaj la O duminică după amiaza mai neo… |
 | Erwin la O duminică după amiaza mai neo… |
 | dininimapentrutine la Dâcoşii*… domnului |
| marinelblaj la Dâcoşii*… domnului |
 | Iosif la De urmărit… |
 | Nicolae Leva la Slujesc sau MĂ slujesc? |
| Nicolae Leva la Pentru că… |
| marinelblaj la Pentru că… |
| marinelblaj la Pentru că… |
 | Eugen blaj la Pentru că… |
 | Valerian la Pentru că… |
| Din istoria blogosfe… la Cazul Bodnariu – logoreea… | |
| marinelblaj la După trei ani… |
 | Oana la După trei ani… |
cetatea de piatră 
Nu cred ca despre ispita e vorba, nici despre lacomie. Mai degraba e vorba de valoare si despre acele lucruri in care merita sa investesti. Nu ispita se are in vedere in aceasta parabola.
Corect, Katia! (By the way, welcome back!). Tocmai de aceea scriam că „ceea ce este mai important şi decisiv în ceea ce ne priveşte: VINDE TOT CE ARE!”
Azi sunt logata de pe alt cont, da’ tot io-s.
„Mi-am dădut seama”, cum spunea fiul meu când era mic 😀