Drumurile noastre…


„Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află” (Matei 7:13-14)

Deşi este menită să descongestioneze circulaţia, autostrada este prilej de mulţi nervi pentru unii conducători auto… Unii merg prea încet, alţii prea repede, unii fac, alţii nu fac manevre şi, în general mai mereu e aglomeraţie! Oricât ar fi de lată şi cu multe benzi…

Cam aşa e şi pe „autostrada” vieţii. Prilej de nemulţumiri. De „fiţe”. De nervi. De aglomeraţie.

Există însă şi un alt fel de cale. Unde toate acestea nu au ce căuta. E „calea care duce la viaţă”. Dacă te întâlneşti cu toate cele descrise mai sus, poţi fi pe „autostrada” vieţii. Dar nu eşti pe Cale…

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Biserica, Pe gânduri, Sare... amară, Trecător prin lume, Zâmbet sau rictus?. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.