„Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi” (Coloseni 3:13)
Un verset care poate da multe bătăi de cap unora… Şi aceasta pentru că sunt zile în care nu putem să ne abţinem să judecăm… în extreme.
Dar…
Nu suntem perfecţi. Ştim cu toţii asta, însă numai unii recunoaştem.
Şi totuşi ni se cere să ne îngăduim unii pe alţii şi să ne iertăm. Dar nu suntem în niciun caz chemaţi să încurajăm pe cei ce fac „dezbinări şi tulburare”.
Sunt două atitudini în versetul acesta: îngăduinţa şi iertarea…
Da, trebuie să fim îngăduitori cu trandafirii care au şi spini, dar nicidecum să lăsăm buruienile să crească doar fiindcă şi ele au spini!
cetatea de piatră 
problema mea e:care-s unii si care-s altii… 😉
explicit:eu is unul din unii;intre „altii”,pe care io tre sa-i ingadui se numara si de-alde „fratele pastor,majestatea sa imperiala,domn’consilier,biznismen,bulibasa,etc.”Cioba,sau de-alde altii precum fratii Apostu,Tipei,si „domnii frati parlamentari,reprezentanti ai poporului”-de nici nu le stiu(si nici nu vreau)numele,si atitia si atitia „altii;sau n-ar trebui sa-i judec? 🙂 😦
Iulian, în primul rând trebuie să-ţi spun „bine ai revenit”!
Apoi, la întrebarea ta, răspunsul e „cum v-a iertat Cristos”. Adică… grâul şi neghina… robul bun, robul rău… etc.
bine v-am regasit! problema mea era(era,ca nu pre mai este)daca unii intra la categoria robi doar pt ca stau si ei citeva ore pe saptamina intre robi.
p.s. m-am gindit si la un exemplu de baptist,asa ca sa nu dicriminez.ce ziceti pe domn(ii) bush,ar trebui ingaduiti?-io nu pot,da’ na,io-s micut