Au fost probabil unii care s-au întrebat de ce am evitat pe acest blog să scriu în această perioadă despre ceea ce se întâmplă pe scena politică românească a acestor zile…
Întâi de toate m-aş întreba care scenă, când „piesa” se joacă de fapt în culise…
Apoi, care politică? Parodia aceasta? Să fim serioşi! Politica este cu totul altceva!
Am urmărit ştirile, evenimentele şi mai ales comentariile care se fac peste tot pe marginea a ceea ce se întâmplă. Întâi mi s-a făcut rău. De la stomac! Cu greţuri! Emetiralul nu mai poate fi nici măcar un paliativ…
Suntem, din nou, împărţiţi în două tabere. De fapt, trei…
O tabără pro-Băsescu. O alta pro-Pontantonescu. Există şi o a treia tabără. Nedumeriţii, scârbiţii, viitorii emigranţi…
De prea mulţi ani de zile constatăm că „politicienii” noştri (ghilimele obligatorii) îşi clădesc capitalurile de simpatie pe valuri de ură. Să recapitulăm?
În 90 Iliescu se caţără la putere pe valurile de ură împotriva intelectualilor, a ţărăniştilor, liberalilor etc. Apoi, după mineriade, după primul val de jafuri naţionale, „se schimbă macazul”. Se foloseşte un nou val de ură, de data aceasta cu un iz ceva mai intelectual, şi ajung la putere „ceilalţi”. Urmează, cum era de aşteptat, un alt val de ură, că doar de asta suntem capabili, mai ales că suntem cunoscuţi ca un popor iubitor şi ospitalier! Să fim serioşi! Poate în cătunele de munte, unde ÎNCĂ n-a pătruns otrava politicii!
Urmează jefuitorii psd-işti. Apar baronii locali. Ura creşte. Din nou. Pe acest val, că doar e marinar şi ştie cum e cu valurile, se caţără Băsescu. Românii „pun botul” din nou (iertaţi-mi expresiile, nu merităm altceva!). Care Băsescu (să nu-mi cereţi să numesc vreun personaj ca fiind „domn” sau să-i pomenesc cu funcţia, fiindcă nu le recunosc niciuna dintre aceste… calităţi!) ce face? Îşi face partid. Este nevoie. De ce? Păi, e necesară o mâna de oameni care să facă manevrele! Comandantul de vas stă doar pe puntea superioară şi dă ordinele. Puţin mai greu cu acest partid, fiindcă el trebuie rupt dintr-altul. Nu e timp de ideologii şi construcţii politice. Liberalii lui Tăriceanu ameninţă să „privatizeze” tot! Şi pentru că nu e timp de construcţii noi, se apelează din nou la ură. Votăm tot mai des „pentru-contra”. Citesc tot mai des mărturii despre oameni care recunosc că l-au votat pe Băsescu fiindcă era alternativă la Năstase. La fel cum votasem Iliescu pentru a nu câştiga Vadim, cum votasem „neo-comuniştii” ca să nu vină „moşierii”, cum votăm de 22 de ani „să moară capra vecinului, neobservând că vecinul şi-a vândut de mult „capra” pe alte… pieţe politice!
Şi-acum?
Rezbel total! O alinaţă „contra naturii” se caţără la putere fiindcă poporul a ajuns să urască o camarilă care, nemaiavând ce să fure dintr-o ţară deja secătuită, ajunsese să fure din fonduri europene. Tot felul de piţipoance şi trepăduşi, de marionete şi saltimbanci îşi văd de treabă, punând la cale afaceri oneroase pe maluri dâmboviţene, mureşene, mediteraneene că doar trebuie să ai o apă la îndemână care să spele urmele…
Din nou, pe un val de ură ajungem să instalăm la putere alţi (?) ticăloşi. Care ce fac? Desfinţează tot ce le stă în calea ascensiunii. „Ce Curte Constituţională? Ce ANI, DNA, Comisii de etică etc? Terminaţi cu prostiile! Noi n-avem nevoie de nimic în afară de prostia voastră, a românilor!”
Dar ce credeţi? Nu se doarme nici în tabăra cealaltă! Ce-i de făcut? Păi, normal, apelăm la ceea ce a funcţionat de ani de zile: ura! „Hai să le arătăm cine sunt de fapt ăştia!” Şi scoatem pe bandă rulantă plagiate pe care (oare de ce?) le-am ţinut până acum prin sertare! Şi, ca să nu pară o luptă locală, le aducem din afară. Din publicaţii străine! Ca şi când toţi suntem tâmpiţi şi nu ne-am putea întreba ce are „The nature” cu o ţară în care totul e contra naturii!
De plagiat vorbim? Într-o ţară în care totul e plagiat? Funcţia prezidenţială e plagiat! Prim ministrul e plagiat! Parlamentul e un plagiat! Noi suntem un plagiat! Adică un fals grosolan! Doar această parte din ceea ce este un plagiat fiindcă nu suntem în stare nici să reproducem vreun model!
M-am săturat! Vreau şi eu să se desfinţeze Poliţia rutieră, serviciul taxe şi impozite, casierul de la benzinărie, administratorul de bloc, regiile care îmi iau bani pe ce nu-mi dau… să se desfinţeze TOT! Dacă se poate şi ţara asta, că tot plecăm în masă şi devine tot mai mult un loc pustiu!
Ah, să nu credeţi cumva că voi ajunge să-l urăsc pe Băsescu! Ar profita imediat Pontantonescu! Dar nici pe ăştia, că profită Băsescu! Nu mai urăsc pe nimeni, fiindcă profitorii de ură stau la pândă ca şacalii! Mă voi urî pe mine fiindcă-s prost că mai sunt în ţara asta şi n-am curajul să plec ca măcar de murit să nu mor aici, că-s naiv de prea mulţi ani sperând că după atâta „Deşteaptă-te, române” cântat şi la miezul nopţii românul chiar înţelege limba română, fiindcă nu sunt suficient de credincios ca să realizez că până şi Dumnezeu are dreptul să se scârbească, aşa cum s-a mai scârbit de popoare de-a lungul istoriei. Ar trebui să urăsc intelectualii care se vând ca proştii şi proştii care şi-au luat diplomă de intelectual! Nu mai pot… Nu mai pot nici măcar să-mi doresc să-i văd pe toţi aceşti ticăloşi, de la Cotroceni până la feudele locale, băgaţi în puşcărie, fiindcă asta ar însemna ca măcar o jumătate din ţara asta să devină o imensă puşcărie!
M-am săturat! M-am săturat fiindcă nu mai am în ce să sper! Îmi rămâne speranţa Cerului. Pe acela nu-l poate desfinţa nici guvernul, nu-l poate manevra nici preşedintele (al altora, că al meu n-a fost niciodată!), nu-l pot fura nici baronii şi nici nu poate fi inclus în tratate internaţionale!
Mi s-a spus că minciuna are picioare scurte! Dar nu mi s-a spus că, atunci când există maşină prezidenţială, ministerială sau personală, la scară şi cu şofer, pe minciună o doare în cot de picioare! „De picioare are nevoie poporul, că doar cu ele votează de ani de zile… noi furăm cu mâinile, nu cu picioarele” – citat din cel mai recent tratat de politică internă românească. Scris de guvernele româneşti sub coordonare prezidenţială. NEPLAGIAT!
cetatea de piatră 
„Noi suntem un plagiat! Adică un fals grosolan! ” What? :)))
„până şi Dumnezeu are dreptul să se scârbească, aşa cum s-a mai scârbit de popoare de-a lungul istoriei.” Deci nu pastreaza distante critice fata de tot ce e omenesc? Parca asa imi sugera cineva mai deunazi.
Katia, îngăduie-mi şi mie supărarea! Da! Suntem un fals grosolan! Faţă de ceea ce a creat Dumnezeu şi faţă de ceea ce aşteaptă El să fim de multe ori! Dixit!
Distanţa critică nu exclude câteodată scârba! „Cei cu inima stricată sunt o scârbă înaintea Domnului…” (Prov.11:20), „Orice inimă trufaşă este o scârbă înaintea Domnului…” (Prov.16:25), „Patruzeci de ani M-am scârbit de neamul acesta …” (Ps.95:10) …
Pot să-ţi răspund cu o piesă deosebită… în temă? Un detaliu… e piesa cu care ne-am luat, Eugen şi cu mine, atestatul… 🙂
Binefacatoare, katharsi tis psyhis 🙂
Ce atestat?
Atestatul de artist liber profesionist. O chestie caraghioasă, pe vremea lui Ceauşescu, fiindcă eram orice altceva decât „liberi”, „profesionişti” n-am fost niciodată (n-am cântat ca angajaţi), iar… artişti… om fi fost, n-om fi fost, asta nu noi decidem! 😀
sinteti,sinteti
Dacă spui tu… 😉
Am o parere foarte buna despre liber-profesionisti, de orice natura ar fi profesia lor.
Încântat! La ora actuală chiar că sunt „liber-profesionist”! 😉 Te simţi bine când mai e câte cineva care să aibă o părere foarte bună… 😀
M-am saturat de tara asta in care studiile mele valoreaza exact cit minimul pe economie deoarece patronii sunt de obicei niste „smecheri” fara studii ajunsi prin „talent” mari afaceristi,
M-am saturat sa mi se spuna ca votul meu conteaza cind e deajuns o bere un mic si un gratarel pentru prostul cu 8 clase (eventual liceu) ca sa voteze fara discernamint civic sau politic
M-am saturat de tara asta care parca ma alunga din ea pe coclauri occidentale unde nu imi sunt recunoscute studiile si va trebui sa sterg la fund batrinii neajutorati ai occidentului sau sa spal vasele de la mesele lor sau sa imi rup spatele construindu-le casele
M-am saturat sa merg la biserica si sa mi se spuna „rabda frate ca asa ingaduie Domnul” ca si cum tarile occidentale ar trebui sa o duca bine iar eu sa o duc tot timpul rau prin nu stiu ce algoritm divin
M-am saturat sa ma rog pentru ca fiecare zi imi confirma inutilitatea strigatului si imposibilitatea schimbarii in bine
M-am saturat de tot circul asta politic si de toata ura pe care incearca sa mi-o induca clasele si partidele politice cind ei nu misca un deget pentru binele meu darmite pentru binele unei tari ca si cum asta trebuie sa traim: oligofrenii sa oligofrenizeze mintile care stiu ce e aia o distanta critica sanatoasa
M-am saturat sa traiesc in inima mea cu imaginea unui Dumnezeu neputincios sau in cel mai rau caz indiferent la tot ce ni se intimpla ca si cum trebuie sa inteleg ca oricit as merge spre El in contra curentului nu are nicio valoare
M-am saturat sa nu mai pot gusta valoare atit printre crestini cit si printre necrestini m-am saturat de acest crestinism manelizat lacrimogen nesarat si diabetic si gras
M-am saturat fara sa fi mincat bine macar m-am saturat sa alerg uneori cu stomacul gol si cu gleznele imbicsite de noroiul fara margini al realitatii contemporane
M-am saturat sa spun „vino Doamne” cind eu vreau sa traiesc toti anii ce imi sunt dati fara sa mi se scirbeasca inima ca unui batrin satul de zile
M-am saturat sa ma simt mintit sa fiu sceptic sa imi lipseasca entuziasmul…
Of, ce-am făcut? Bine a spus cineva, „nu scrie tot ce te doare că s-ar putea să-ţi dai seama că eşti într-un sanatoriu!”
Te înţeleg în majoritatea lucrurilor enumerate, Emil. Nu în toate… 😦
eu cred ca suntem intr-un mare sanatoriu.
Da, Emanuel! Dar nu în ceea ce priveşte biserica. Mă refer la biserica adevărată! Astăzi am avut parte de o predică deosebită tocmai pe această temă. Am să o postez zilele acestea, numai să primesc înregistrarea!
conceptul de biserica adevarata e posibil doar sus la El. ce ii unea pe primii crestini din primele secole de crestinism? as spune ca noutatea si bucuria miscarii din care faceau parte (era ceva cu totul diferit, absolut diferit, un adevar care ii facea liberi) si, bineinteles, solidaritatea secreta si reconfortanta in arena cu lei, nimeni nu vrea sa moara singur mincat de animalele alea sub privirile unui public insetat de spectacolul singelui. astazi ce ii mai uneste pe cei ce se intilnesc in spatiul numit biserica?
bucuria? n-o mai vad la ei si nici macar la mine!
faptul de a fi implicat in desfasurarea serviciului divin? pentru unii da pentru altii nu.
faptul social de a te intilni si a uita viata de acasa sau de la serviciu? o, da! pentru multi da! (am facut un chestionar)
faptul de a fi uimit, cercetat, schimbat de o predica? categoric da!
in fine pot continua… in sine intregul demers al existentei bisericii s-a schimbat profund.
Domnul Isus a practicat ceea ce poate fi numita „o biserica in miscare”, apoi secolele ce au urmat au asezat bisericile in piatra atit fizic cit si spiritual, crestinismul pierzindu-si libertatea hristica, cunoscind o inregimentare. o inregimentare care a insemnat inclusiv varsari de singe.
„n-o mai vad la ei si nici macar la mine” Emil, faptul că nu o veti nu înseamnă că ea nu există! Nici aerul nu-l vedem, dar el există, nu? 😉
„o inregimentare”. Da, este, dacă vrei, „o înregimentare” atâta vreme cât vorbim despre „trupul”, „Mireasa” lui Cristos!
„vărsări de sânge”… Asta s-a întâmplat tocmai pentru că n-a fost înţeleasă singura vărsare de sânge care a făcut posibilă afirmaţia din Efeseni 4:1-6!
Marinel, uneori e important sa spui de ce anume ajungi sa te saturi.
aceasta lehamite uneori e o povara insuportabila.
apropo de biserica si crestinism m-am certat/disputat academic cu un prieten care a facut institutul moody din america si isi face doctoratul in teologie pe henri de lubac si teologia medievala, prieten care preda in colaborare pe la bucuresti teologie biblica. ei, bine am discutat cu el despre soren kierkegaard. nu mi-a venit sa cred ca poate fi atit de ingust in ce priveste crestinismul lui kiekegaard si mai ales faptul ca nu il considera deloc pe danezul meu crestin autentic. si l-am intrebat daca a citit predicile lui kierkegard sau cartea scoala crestinismului sau daca a citit ceva despre ce intelegea kierkegaard prin biserica, crestinism si stadiu religios al vietii. n-a citit nimic, dar el a tras concluzia ca nu e crestin autentic doar pentru faptul ca a devenit prin alti filosofi parintele existentialismului teist.
ei, bine as vrea sa adaug: m-am saturat de prejudecatile unor crestini asa zis intelectuali care sunt in stare sa predice la un nivel de scolar, dar nu sunt in stare sa isi depaseasca prejudecatile de genul celor mentionate mai sus.
Ţi-aş recomanda, aşa cum am experimentat eu acum câţiva ani, într-un cătun uitat efectiv de lume, fără curent electric, în Apuseni, să stai de vorbă cu un bătrân credincios! Lasă teologia dintre coperţile cărţilor pentru o vreme şi caut-o pe cea dintre coperţi de… piele şi oase!
sper sa ajung in Apuseni la finalul saptaminii asteia pentru a alerga maratonul montan organizat acolo. nu contest ca exista oameni care sa te uimeasca chiar si intr-un catun uitat de lume. am descoperit un astfel de om care a facut multe lucruri bune pentru indienii tarahumara, i se spunea Caballo Blanco, el isi spunea Micah True, numele lui real era Hickman si terminase studii de religie orientala, citise biblia, a boxat la profesionisti pe bani si la un moment dat a inceput sa alerge pe distante lungi, iar la un ultramaraton celebru din state i-a cunoscut pe indienii tarahumara care au si cistigat cursa atunci: Leadville 100 mile, 1993. astfel ca s-a dus sa traiasca si sa alerge in canionul cuprului din mexic cu indienii raramuri sau tarahumara. asadar nu contest acest tip de batrini.
…pate ca mi s-a intamplat doar mie,da’…
initial mie occidentul mi-a confirmat,ba chiar mi-a inmultit si amplificat sentimentele negative vizavi de tara si mai ales,neamul meu…apoi(intre timp s-a produs si Schimbare)…nu stiu, sa explic…s-a intimplat incet si sigur(pe nesimtite)…intr-o zi am constatat ca-s patriot…apoi am constatat ca occidentul nu-i chir asa roz(si mai ales occidentalii nu-s chiar asa …)si ca nici romania si romanii(mai ales) nu-s chiar asa de intunecati…dintr-o data m-am trezit ca ascult tudor gheorghe sau grigore lese(ca sa dau niste exemple),si…plang…
eu unul sper ca macar de murit sa mor in tara mea…
si imi place sa sper ca Domnul Dumnezeu s-a scarbit doar de generatiile(din pacate se poate folosi deja pluralul)astea,nu de tot ce-i romanesc…
Mă bucur sincer, Iulian, pentru optimismul tău. Eu „am murit” deja în trei generaţii (a bunicilor, a părinţilor şi a mea). Mă pregătesc să mor şi în cea de-a patra… 😦
🙂 de mult nu i-am mai parut cuiva otimist…
De la distanţă aşa s-a văzut… 😉
Emanuel ,din postarea ta am inteles ca tare esti suparat,pe tot si toti…esti tanar din cate am inteles ,exista Speranta ,nu fi dezamagit .
Imi ridic ochii spre munti…De unde -mi va veni ajutorul?Ajutorul imi vine de la Domnul,care a facut cerurile si pamantul.
Nadajdueste totul ,crede totul,sufera totul….
: )) esti draguta, mira. compara te rog bis bapti betel din tm cu bis bapti marandata din ar, si o sa intelegi despre ce ii vorba. sau speranta cu emanuel, ambele din oradea.
stiu cum sta treaba cu muntii, ca doar acolo alerg prin weekenduri si la competitiile montane. tocmai asta e, tocmai asa reusesc sa traiesc la maxim: ridicindu-mi ochii spre munti, alergindu-i intr-o libertate totala. speranta gasesc in alergarile alea.
marinel, eu m-am saturat sa rastalmacesti ce spun eu. 😀 : )) sau ca iei ca pe un afront ce spun. nu trebuie sa te justifici de fiecare data. 😉
Sătulul nu crede flămândului… Mulţumesc că mi-ai precizat că nu trebuie… eu aşa am crezut… 😀
L.I. daca ar trebui sa-mi schimb domiciliul in TM cu siguranta ca as alege biserica Betel ,iar de cele din Oradea propuse de tine nu imi dau cu parerea din motive strict personale.
Multumesc!
Pingback: M-am săturat! | cetatea de piatră