E bine când e rău, sau e rău când e bine?


O postare recentă mi-a ridicat, pentru a câta oară?, problema discutării în mediul virtual a unor probleme ce ţin de acel capitol al „bucătăriei interne”. Acum, cât de „bucătărie” este, ţinând cont că prepararea a ceea ce „consumăm” nu se petrece doar acolo, şi cât de „internă” poate fi, de vreme ce lucrurile se petrec totuşi în spaţiul (foarte) public, şi aceasta poate fi un lucru de discutat…

Fiind vorba despre „bucătăria” mediului evanghelic (ca să fie lucrurile şi mai limpezi!) am încercat, aşa, ca să-mi fie mai uşor (!?), să mă situez în ambele tabere (vorba lui Voltaire), să fiu şi apărător şi acuzator, dar dintre aceia care doar pledează şi nu dialoghează. Am adunat câteva dintre opiniile exprimate în acest sens.

Iată câteva argumente, atâtea câte le-am ţinut minte dintre cele care mi-au trecut prin faţa ochilor sau pe la urechi în ultima vreme, ca răspuns la întrebarea:

„E bine şi benefic să discutăm în spaţiul public problemele ce apar în mediul evanghelic?”

E bine, pentru că…

– oricum, problemele noastre duc la un comportament pe care oamenii îl văd. A nu discuta deschis despre ele induce ideea că avem ceva de ascuns (şi nu o facem prea bine!)
– a nu le aduce la cunoştinţa tuturor poate să genereze o lipsă de cunoştinţă căreia îi pot cădea victime… neştiutorii.
– lipsa de reacţie a celor îndreptăţiţi să o facă impune luarea de atitudine a „celor mulţi” (uneori şi „liderii” mai folosesc diverse forme de „sondaje de opinie” ca să înţeleagă ce se petrece).
– „furtuna” creeată prin această deschidere poate opri un proces negativ.
– nu este bine să lăsăm în seama Domnului ceea ce ţine de rânduiala pe baza căreia trebuie să ne analizăm. Dacă administratorul unei clădiri nu vede „incendiul” care s-a declanşat, e de datoria celorlalţi aflaţi în clădire să ţipe „foc!”.
– suntem chemaţi să „veghem unii asupra altora” şi acest lucru nu se face individual şi în secret, ci în mod deschis, fiindcă altfel „vegherea” seamănă mai degrabă a… spionaj.
– „Voi căutaţi să vă arătaţi neprihăniţi înaintea oamenilor” şi „căutăm să lucrăm cinstit, nu numai înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor” ne împiedică să ascundem lucruri incorecte pe care ar trebui mai degrabă să le îndreptăm.

E rău, pentru că…

– există o doză prea mare de subiectivism din partea fiecărui participant la „dezbatere”, subiectivism care mai mult încurcă decât descurcă subiectul.
– discutarea publică nu rezolvă în niciun fel problema, ci mai degrabă o complică şi mai mult.
– acest gen de dezbateri nu zidesc comunitatea, ci mai degrabă o dezbină.
– discutarea în mediul deschis produce bucurie celor ce sunt adversari ai mediului evanghelic, lucru ce afectează buna mărturie.
– aceste discuţii nu rezolvă niciodată problemele. Mai degrabă stârnesc ambiţii din partea taberelor aflate în dispută, ambiţii de genul „să le arătăm că noi avem dreptate”…
– impresia lăsată celor aflaţi în afara mediului evanghelic este că acest mediu nu e cu nimic mai bun decât altele.
– „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur…” şi în continuare induce ideea de „bucătărie internă”.

Evident, toate acestea sunt doar câteva argumente. Nu îmi fac iluzii în privinţa reuşitei în sensul de a stabili reguli în blogosfera creştină. Dar poate că a ne gândi şi a ne exprima gândurile în legătură cu această întrebare poate fi benefic în a ne limpezi măcar intensitatea pornirilor atunci când ne exprimăm opinia, dacă nu ne poate… opri pornirile.

În fond, articolul pomenit la început aceasta a dorit să facă. N-aş spune că a fost o reuşită, dar… nimeni nu-i perfect! Nici măcar… eu! 😀

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Întrebări... stânjenitoare, Biserica, Pe gânduri, Zâmbet sau rictus?. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

47 de răspunsuri la E bine când e rău, sau e rău când e bine?

  1. Katia zice:

    Lasa ca nu lumea de afara citeste articole de genul asta. Tot intre noi ne petrecem. Eu ma incapatanez sa fiu ignoranta in ce priveste „curentul metanoia”, nu am inteles despre ce e vorba, nu stiam si inca nu stiu ca exista. Cu metanoia cea adevarata am o relatie mai stransa, la tot pasul am cate ceva de regretat si prilej de luat hotarari noi.

  2. marinelblaj zice:

    Katia, deşi pare mai greu de crezut să ştii că şi lumea de afară citeşte. Mă refer la cei din afara mediului evanghelic… Idee nu ai câţi „stau la pândă”. Majoritatea nu comentează, iar cei care o fac, o fac exact în nota pe care o pomeneam. Despre „fenomen” îţi spun şi tie ca lui Emanuel… mai bine!
    Cât priveşte „metanoia=schimbarea minţii”, cum e tradus în Biblie, asta e într-adevăr un proces continuu.

    • Katia zice:

      Daca stii ca citeste lumea de afara si totusi descrii aspecte negative – asa cum le vezi tu – din interiorul Bisericii, nu cred ca ai realizat mare scofala. Rufele murdare se spala in familie. „Τα εν οίκω μη εν δήμω.” (pe scurt: „ale casei nu in public.”)
      Daca pentru noi (Emanuel, io…) e mai bine sa nu stim, inseamna ca (de)scrii pentru cei dinafara? Care e mobilul crimei? 🙂

      • marinelblaj zice:

        „Care e mobilul crimei?” NU scriam despre biserica locală, ci despre un fenomen din sânul bisericii baptiste. Acum, faptul că mai există oameni care nu ştiu… Dacă scriam despre… taekwondo, ştiau toţi? 😀

      • Katia zice:

        se practica si tae kwon do in biserica??? si a scapat descrierii tale tocmai un astfel de fenomen? sa nu se mai repete!

      • marinelblaj zice:

        Eh, se practică… o formă… mai spirituală… 😀
        Am înţeles! N-o să se mai repete! 😀

      • gh80iulian zice:

        din nefericire eu cred ca daca ne dam un pas mai in spate(mie mi-e mai usor exercitiul asta),constatam ca problema e una prezenta in toate denominatiunile;fenomenul in discutie, este forma pe care „o miscare mult mai larga”(si mai periculoasa) a capatato in sinul bisericii baptiste din romania…

      • marinelblaj zice:

        Eh, n-aş spune chiar că în sânul bisericii baptiste e mult mai largă. Aş remarca doar faptul că se discută mai deschis… Să nu uităm „fenomenul Peniel” abia stins…

      • gh80iulian zice:

        nu m-am exprimat eu bine;exact asta voiam sa zic-fenomenul e mai grav si mai larg raspandit(peste tot);in sinul bisericilor baptiste fenomenul a luat (si) forma metanoia;sa nu-i uitam pe „strajeri”…;ar fi mult de discutat despre infratirea tuturor acestor…de asta eu vb. despre un fenomen global

      • marinelblaj zice:

        Da, fenomenul este global, ai dreptate! Curios cum „îşi caută” unii identitatea în afară, când adevărata identitate este doar în sânul Bisericii!

      • gh80iulian zice:

        peniel s-a stins?Slava Domnului!

      • L.I. zice:

        cine o zis ca peniel „s-a stins”? penielul exista si este la fel. ca unii l-ar vrea „stins”, e altceva.

      • marinelblaj zice:

        L.I., de ce trebuie privite lucrurile cu un aer de duşmănie? „Stins” nu înseamnă dispărut! Nici Dumnezeu nu doreşte moartea păcătosului, noi de ce am dori răul celor care ajung să rătăcească în „forme”? Stins înseamnă lipsa focului… Faptul că încet-încet tot mai multe biserici de delimitează de ceea ce a ajuns să reprezinte Peniel nu-ţi spune nimic?
        Avem tendinţa „să-i băgăm în aceeaşi oală” pe toţi, ceea ce nu e bine! Cum bine spunea un păstor ieri, mişcări din acestea, de „independenţă”, au existat de-a lungul istoriei şi vor mai exista. Problema e că toate vor avea aceeaşi soartă…
        Zilele acestea voi posta o predică având un subiect de foarte mare actualitate: biserica şi starea ei, raportarea la biserică, „independenţa” faţă de biserică etc.

  3. gh.iulian(l'exateo) zice:

    intrebarea din titlu mi-a adus aminte de o „faza tare”,auzita acu vreo 10 ani.sora mea cea mica si logodnicul sau(din fericire inca sunt impreuna, din nefericire is tot doar „logodnici”) tocmai se mutasera impreuna la o matusa (a lui);in vizita „de casa noua” vine o verisoara de-a matusii.din una in alta dicutandu-se pe marginea „vietii de familie” si a unei sticle,respectiva”batranica” isi aduce aminte de rapasatu:oooof,off! ca ghini mai era cand traie costachi a nieu!ini mai traje cati o mami di bataie!-ase mi mai racorem si ieu olecuti!…amu,singurica… 🙂 😦 (di ras, sau di plans?- voi decideti …io,atunci, am ras-indubitabil!)

  4. L.I. zice:

    azi am vizionat oleaca din programul bisericii baptiste betel din timisoara. nu doar ca mi-a placut, dar e exact ca la penticostali. aveam oarecum impresia ca atmosfera intr-o bis bapti este ca cea din emanuel oradea sau maranata arad, unde e f sobru, batranesc si plictisitor.

    • marinelblaj zice:

      Să deduc, L.I., că sobrietatea e greşită într-o biserică? 😦 Păi, hai să mutăm adunările noastre în cluburi! Acolo nu vin nici bătrânii…
      Of, of…

      • L.I. zice:

        nu e neaparat gresita. batranilor le place sobrietatea, dar le plac si manele crestine. aici ii oleaca de contradictie.

      • marinelblaj zice:

        Nu e nicio contradicţie, L.I.! Gusturile muzicale sunt un rezultat al educaţiei muzicale; să nu amestecăm lucrurile!

    • L.I., eu fac parte din Biserica Betel din Timisoara. La noi conducerea e foarte inteleapta in decizii – sunt mai multi sfatuitori, ceea ce mareste sansele de a lua o decizie inteleapta. Avem programe lunare pe categorii de varsta: avem seara tineretului, avem seara seniorilor, avem trupe de lauda si inchinare dar avem si orchestra, famfara, cor, cor de copii. Asta face lucrurile sa fie extrem extrem de echilibrate. Ceea ce se accentueaza in mod intentionat e studiul Scripturii pe grupuri de varsta. Daca accesezi pagina bisericii vezi in buletin care este programul: duminica dimineata 3.30 ore (1 ora de rugaciune + 1 ora studiu + 1 ora, 1 ora si 10 min slujba, cu pauze de cate 5-10 min intre), duminica seara – fie programul tinerilor (1 data / luna) fie trupele de lauda si inchinare, marti tineret, joi serviciu + seara seniorilor din cand in cand (1 data / luna), vineri seara de rugaciune si o data pe luna – inainte de Cina, vinerea, e ziua de post a bisericii ptr pregatirea pentru Cina.
      Acuma, daca astea ar fi ritualuri de dragul ritualurilor, ar fi degeaba. Dar dorinta asta a pornit din inimi, asa ca sunt facute ca roade, nu ca titluri obligatorii sa fie mantuiti cei din biserica. Ceea ce e Biblic.

      • marinelblaj zice:

        Mulţumesc, SIW, pentru detalii. E bine de ştiut, fiindcă aşa se mai înlătură impresiile obţinute „secvenţial”. Ah, ce bine ar fi să citească dialogul acesta şi cei care merg la biserică… pe internet! (nu mă refeream la L.I., care spunea că a intrat azi pe internet! Precizare necesară precum umbrela când se arată ploaia! 😀 )

      • L.I. zice:

        vezi mai jos. iar ai impresii…
        ideea este ca cele mai multe biserici nu reusesc sa arate duminica asa ca betel tm.
        cand mai merg in tm, poate o vizitez si live.

      • marinelblaj zice:

        O, eu mă refeream la impresii în general… Oricum, „impresiile” nu mă caracterizează aşa de mult. Sunt baptist! 😉

      • L.I. zice:

        nu stiam ca faci parte din bis asta. duminica am vizionat de dimineata programul. nu tot. si l-am laudat. si mai sus. nu l-am criticat.
        cred ca, cam in toate bisericile sunt pregatirile astea. cel putin la noi ii asa. atat ca duminica dimineata sunt 3 ore. luni 2 ore seara de rugaciune, marti repetiti, miercuri seara 2 ore de studiu si ruga, joi 2 ore tineret, vineri iar ceva repetitii. la fel si sambata seara, cred, iar dumica, prog ca toata lumea. deci stiu si ce este in spatele unui prog de bis.

      • gh.iulian(l'exateo) zice:

        suna bine… cam asa e la noi !(atita ca noi suntem mai „micuti si mai tineri”;…aaa…si penticostali 😉 )

      • marinelblaj zice:

        Nimeni nu-i perfect, Iulian! 😉

      • gh.iulian(l'exateo) zice:

        eee…se putea si mai rau 🙂

  5. Mira zice:

    Azi tinerii cauta tot mai mult sa se distreze ,sa se simta bine chiar si in biserici.De aceea a patruns valul carismatic tot mai mult in biserici ,deoarece place tinerilor si ca sa nu-i pierdem facem compromisuri ,ceea ce nu-i bine.Depinde de noi cei mai maturi daca ingaduim sau nu aceste manifestari si tot odata trebuie sa le dam o invatatura sanatoasa tinerilor.

    • marinelblaj zice:

      Există atât de multe posibilităţi de a satisface şi nevoia (legitimă) a tinerilor pentru destindere! Învăţătura în biserică trebuie să sublinieze în primul rând sobrietatea în prezenţa unui Dumnezeu care nu este „unul din gaşca noastră”. Se pare că asta nu înţeleg nici aceia care cer şi nici cei ce oferă compromisul. În plus, prea ne-am învăţat cu un „Dumnezeu al mofturilor noastre” şi acuzăm biserica pentru faptul că noi nu ne simţim bine acolo doar fiindcă nu ni se oferă ceea ce ne-ar place, uitând că Lui trebuie să-I placă!

    • gh.iulian(l'exateo) zice:

      just.subscriu(cu precizarea ca eu inca nu am promovat la maturi,da nici chiar tinerel nu mai is)

  6. Mira zice:

    Corect,Lui trebuie sa-I placa,sa nu uitam lucrul acesta noi…si apoi sa le transmitem si tinerilor.

  7. emanuel zice:

    stau si ma intreb cum o fi fost cintata sau interpretata cintarea lui miriam?
    apoi mai e david care a dansat in jurul chivotului de bucurie?
    sobrietate dar naturala sa fie.
    in multe biserici batrinii se poarta la modul cel mai ipocrit, adica au uitat ca au fost si ei tineri!!!!

    • marinelblaj zice:

      „stau si ma intreb…” Ne spui şi nouă dacă afli, Emil? 😀
      Nu sunt de acord cu tine, Emil! De ce consideri tu atitudinea bătrânilor ipocrizie? Nu uita că vei fi şi tu bătrân şi chiar nu te văd la 60 de ani dansând în biserică! Există o evoluţie a atitudinii care e şi în funcţie de circumstanţele şi locurile în care se întâmplă şi în funcţie de maturizarea spirituală. Mă îndoiesc că David a dansat în Cort în jurul chivotului! Toată scena s-a desfăşurat la intrarea Chivotului în cetate (vezi 2 Sam.6:21).

  8. emanuel zice:

    eu o sa fiu un zorba grecul dansind…

    • marinelblaj zice:

      Of, filmele astea… 😉

      • gh.iulian(l'exateo) zice:

        da, da’ oricum asta e un film fain;unul din alea pe care dupa un nr. de ani le poti revedea cu placere;eu is de’acord ;chiar e o.k. ca si crestin sa „te dezlantui „precum zorba-nu doar ca stil ci mai ales cu acea pasiune;si eu em facut-o de fo cateva ori;bineinteles acasa „in intimitate” 😉

      • marinelblaj zice:

        Fără îndoială că e un film de excepţie! Dacă vrei să vizionezi un film în care poţi vedea un fel de relaţie „mai specială” cu Dumnezeu, şi dacă nu ai văzut filmul acesta, caută „Fiddler on the roof”! Iubesc filmul ăsta!

      • gh.iulian(l'exateo) zice:

        l-am vazut;multumesc;oricum si asta merge la categoria bun de revazut

      • marinelblaj zice:

        Şi eu mi-am propus recent să-l revăd! În special pentru sinceritatea lui!

      • emanuel zice:

        sa nu uitam si filmele lui Tarkovski, poate cel mai crestin regizor alaturi de carl theodor dreyer, bresson si bergman, sa nu il uitam nici pe carlos reygadas cu filmul lui facut intr-o comunitate menonita cu actori amatori.

  9. emanuel zice:

    da, dar ce filme!!!! ce actori!!!!!
    sunt de acord cu sobrietatea, dar numai cind e justificata.
    si numai imaginea unui Dumnezeu batrin poate da nastere la o raportare la fel de batrineasca la El.
    pentru mine e tanar, dupa cum scriam si in poemul asta acum 2 ani:

    „eşti tânăr Doamne în inima mea în mintea
    mea în rugăciunea mea proaspăt şi răcoritor
    ca o dimineaţă de iarnă pe munte în km
    alergaţi tu eşti şi fiece km îmi vorbeşte

    de tine aşa cum o mie de predici n-au reuşit
    încă eşti tânăr în mine proaspăt şi răcoritor
    un maraton e o cină bogată alerg ca ray charles
    pe clape cântând stand by me

    ceasul cu orele lui fixe urbane se
    opreşte în liniştea alergării pot
    să te aud proaspăt şi răcoritor ca o
    dimineaţă de iarnă pe munte”

    • marinelblaj zice:

      Emil Dumnezeu nu este nici tânăr, nici bătrân! El este! Această „încadrare” a Lui în timp nu e altceva decât o formă de antropomorfizare a Lui! Amestecul dintre imagine şi imaginaţie poate fi adesea foarte periculos!
      Frumos, foarte frumos poemul, dar el nu transmite o informaţie legată de Dumnezeu, ci una legată de percepţia ta faţă de El !

  10. emanuel zice:

    aici intre limitele noastre asta e tot ce putem avea: perceptia noastra fata de El. si prin felul cum il percepem asa si traim.

  11. emanuel zice:

    Marinel, eu nu contest in sine biserica asa cum nu contest in sine sobrietatea asa cum nu contest crestinismul in sine, ce contest eu sunt de fapt stari de lucruri in interiorul acestora pe care numai lupii singuratici ca bunicul meu, ca mine le pot vedea si le pot pune pe tapet. o lume moderna fara biserica ar fi sfirsit in haos. sau fara crestinism. dar ca orice copac, mai trebuie putin elagat si asta o pot face lupii singuratici. eu lupt pentru fond.

    • marinelblaj zice:

      Te-am înţeles, Emil, doar că, în „revoluţionarismul” tău se strecoară prea multe generalizări şi exagerări. Nu o spun ca pe ceva ofensator (dimpotrivă, e un compliment!) dar eşti încă tânăr. După cum mă cunoşti (cred) nu sunt un tip „cu ochelari de cal”, însă mă străduiesc să nu uit că… „est modus in rebus”…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.