Piesa de astăzi, penultima din seria JUST M.E., îmi aminteşte mereu de felul în care „se năşteau” piesele pe care le-am lucrat şi le-am cântat. Aşa cum am mai povestit, Eugen, care, repet, a fost şi este un mic geniu muzical, era cel care venea de cele mai multe ori cu câte un cântec şi mi-l cânta, de regulă precedând cu întrebarea: „Ce părere ai despre asta?” Sunt convins că niciodată nu îmi adresa întrebarea pentru a-i spune ce părere am, ci întotdeauna era de fapt o invitaţie… În traducere, întrebarea se transforma, de fapt, într-un fel de: „Hai, că avem de lucru! Uite, ăsta-i materialul… facem ceva cu el?”
Dar, alteori, îl găseam pe Eugen aşezat la clape sau cu chitara în mână, cântând o piesă sau fredonând o frază muzicală. Realitatea este că sunt câteva piese care aşa s-au născut… pornind de la o simplă frază muzicală. Când se întâmpla să-l găsesc „gândind” în acest fel o idee, încercam să nu-mi fac simţită prezenţa decât atunci când aveam ceva de spus. Cel mai adesea „intram” în piesă cu vocea. Cum se poate observa şi in piesa de astăzi pe la secunda 44…
Mi-a fost destul de greu să reconstitui textul piesei. Nu îl mai am şi amintirile sunt foarte, foarte vagi… Aşa că am renunţat… Sunt, totuşi, ani mulţi de atunci… Totuşi, titlul măcar…
IN THE MIRROR OF THE SKY
Text şi muzică: Eugen Blaj
cetatea de piatră 
piesa are o cursivitate progresiva a la Genesis (perioada peter gabriel). nostalgica si vizionara. pentru mine rockul progresiv e o pictura muzicala cu elemente vizionare. ca si cum vocea e un fel de second sight.