CÂND NU VREM SĂ ÎNŢELEGEM CE ÎNSEAMNĂ „METANOIA” (sau cum devine obiectivitatea subiectivă)


Se discută în ultima vreme intens şi în termeni nu foarte „încântători” despre „fenomenul Metanoia”. Nu intenţionez să fac trimiteri de genul AICI şi AICI, din două motive: primul ar fi acela că nu doresc inflamarea discuţiilor ci, dacă tot se poartă (şi într-un fel e bine că se poartă!), ele să aibă loc într-un mod corect. Al doilea motiv este acela că aş vrea să atrag atenţia (doar) asupra aspectelor subiective şi, implicit, nefolositoare, care caracterizează controversa. Din această perspectivă, aş vrea să punctez câteva lucruri: 

majoritatea comentariilor sunt categoric subiective. Nimeni nu admite că există şi „zone gri” în fenomenul Metanoia. Nu că ele ar fi de neglijat, ci faptul că pentru unii totul este negru, iar pentru alţii totul e alb, mă duce cu gândul mai degrabă la imposibilitatea găsirii soluţiilor. Cei ce condamnă fenomenul Metanoia îl privesc ca pe un soi de „cancer” aflat în metastază, fără sorţi de scăpare, uitând că vindecările spirituale sunt în mâna Domnului şi că la El în vocabular nu există cuvântul „imposibil”. Cei care îl apără, pe de altă parte, se comportă ca un coleg de salon pe care l-am avut în spital şi căruia, deşi îi curgea sânge din nas cu o frecvenţă mai mult decât îngrijorătoare, era tot timpul revoltat de intenţia doctorilor de a-i trata afecţiunile.

se vorbeşte teribil de… „secvenţial”. Este limpede că între cei implicaţi în discuţie sunt mulţi care ştiu mult mai mult decât spun. Nu discut considerentele pentru care nu spun tot ce ştiu. Dar… nici nu îi înţeleg de ce se miră de interpretările care se dau spuselor lor atâta vreme cât ei înşişi lasă portiţe pentru aceasta. Dar, când am spus „secvenţial”, m-am gândit la faptul că unii, deşi se străduiesc, nu pot părăsi rădăcina fenomenului pentru a privi şi „planta” care a crescut din ea sau o privesc ca pe una neapărat… din plastic, în vreme ce alţii nu contenesc să admire „planta” fără a admite că e posibil ca rădăcina să fie otrăvită. Să nu uităm că în toată vorbirea Sa Domnul Isus a vorbit şi despre roadă şi despre sămânţă!

pentru unii personajele în discuţie sunt deja condamnate! Pentru alţii, ele sunt adevăraţi sfinţi! Asta duce din partea primilor la ignorarea posibilităţii de îndreptare (expresii de genul „Domnul să se îndure” etc sunt doar gânduri bine intenţionate dar pe care nu le cred nici emitenţii – eu cunosc doar o excepţie!). Din partea celei de-a doua categorii, perspectiva din care privesc nu face decât să justifice şi să explice „persecutarea” acestor sfinţi (pe cale de consecinţă, chiar nimic din ce au făcut sau fac nu mai este rău – sfinţii sunt sfinţi, nu-i aşa?).

se uită FAPTE sau, în cel mai (ne)fericit caz, deşi pomenite, şi acestea sunt trecute la… interpretare. De exemplu, ruperea unei biserici e privită de unii ca o lucrare intenţionată, plănuită şi evident rea, iar de alţii ca un fenomen normal de… „înmugurire”. Se uită aici că oricum am privi-o, ruperea unei biserici este o lucrare a celui rău. Biblia vorbeşte despre unitatea trupului şi nicidecum despre separare în trup. Mai ales în contextul în care separarea duce la extreme de interpretare în care cei rămaşi sunt ori păcătoşi, ori proşti şi naivi, iar cei ce s-au separat sunt neapărat sfinţii! Nemaivorbind despre faptul că separările sunt judecate cu măsuri diferite. Unele… bine că s-au petrecut! Altele… sunt necesare! Ori Biblia vorbeşte despre separarea de lume, nu despre separarea mădularelor!

dorinţa de a afla suferă mult tot din cauza subiectivismului. Unii doresc să afle doar cu gândul de a avea şi mai multă „muniţie”. Mulţi privesc până şi un detaliu pozitiv ca pe ceva menit să mascheze. Alţii sunt deranjaţi că se află lucruri despre care se încăpăţânează să creadă fie că nu există, fie că ele sunt „erori inevitabile ale unui evident proces pozitiv”.

se reproşează acuzatorilor că „nu văd pădurea din cauza copacilor”, în vreme ce apărătorii stau cocoţaţi în copaci refuzând să vadă cum cel rău a început deja să „taie” copacii putrezi, ameninţând existenţa pădurii.

se practică „sporturi” de genul „Tu vorbeşti?” sau „Cine zice, ăla e!”. Ca şi când dacă eu sunt şchiop tu nu mai eşti orb, ori dacă eu sunt orb şi nu te văd, nici tu nu mă poţi vedea!

– şi ar mai fi un lucru. Sunt ignoraţi sau se înceracă discreditarea celor care chiar au fost afectaţi direct de aceste lucruri care „se învârt” în jurul „fenomenului Metanoia”. Unii chiar au avut personal de suferit. Şi dintr-o tabără şi din alta (ce neplăcut să vorbim despre „tabere” în trupul bisericii!). Au suferit cei care, fără nicio intenţie rea, au îmbrăţişat fenomenul şi au ajuns să fie trecuţi în „insectarul ereticilor”. Au suferit cei care au rămas în reperele dragostei pe care o poartă bisericii în care au trăit naşterea din nou pentru că sunt priviţi ca nişte retrograzi cărora li se pune o etichetă milos colorată de „fundamentalişti” sau „tradiţionalişti”.

interpretarea eronată a efectelor „fenomenului”. Creşterea numerică a adepţilor este confundată cu creşterea calitativă, dizidenţelor li se pune eticheta de „plantare de noi biserici”, criticile etichetate cu „nu pricepi” sau „ce te bagi?” 

Cel mai rău lucru însă mi se pare a fi că o problemă REALĂ este lăsată la îndemâna celor lipsiţi de putere decizională. Mă întreb  de ce avem o conducere ca şi cult? Şi (din lipsă de cunoştinţe, evident), de ce nu se întâmplă nimic? Nu ar fi fost mai normal ca să existe o luare de poziţie care să lămurească (dacă mai e posibil la nivelul la care s-a ajuns deja!) situaţia, să dea explicaţii şi să ia măsuri? Indiferent de care parte se vor lua! 

Şi pentru că, om fiind, dotat cu un creier (bun sau rău, Domnul ştie, dar oricum unul singur nu mai multe sau mai mare cum cred alţii despre ei înşişi!), cu percepţia faptelor şi informaţiilor de care mă lovesc, am şi eu o opinie privind tot acest „fenomen Metanoia”. Eu îl consider periculos! Nu atât pentru ceea ce este, ci mai ales pentru ceea ce devine! Dovada? Felul în care se discută despre el. Cred, şi ştiu de ce cred asta (de altfel, nu e nevoie de explicaţii, TOŢI ştiu) că „ne fură” ce se petrece „pe scenă” şi uităm şi nu vorbim prea mult despre ce se petrece „în culise”!
Aluziile nu sunt decât deosebirea dintre A ŞTI şi A NU NE PĂSA DE FAPT!

Sunt doar câteva consideraţii asupra subiectului… Aş reveni dacă aş ştii că ar putea conta!

Reclame

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Întrebări... stânjenitoare, Biserica, Disperări, Mioritice, Pe gânduri, Sare... amară. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

117 răspunsuri la CÂND NU VREM SĂ ÎNŢELEGEM CE ÎNSEAMNĂ „METANOIA” (sau cum devine obiectivitatea subiectivă)

  1. Mira zice:

    Frate Marinel,asteptam mai de mult un subiect despre ,,fenomenul Metanoia” care se extinde tot mai mult .Prea putin ati dezvoltat subiectul ati lasat sa curga comentariile….
    Astep sa aduceti putina lumina in legatura cu acest ,,fenomem”,deoarece sunteti din Arad.

    • marinelblaj zice:

      Mira dragă, eu am sperat ca, aşa cum am spus, cei ce conduc cultul baptist să analizeze, să decidă şi să ia măsuri. În principiu, sunt de părere că nu este indicat ca opiniile să ţină loc de decizii sau să ducă la decizii. În fond, am pretenţia că, dincolo de interpretările diverse pe care le dăm unor învăţături din Biblie, există câteva lucruri care sunt indiscutabil „Da şi amin!”. Dacă s-ar „opera” cu ele, aşa cum s-a procedat în alte cazuri, atunci nu s-ar fi ajuns aici! Din păcate s-a mers pe două idei care, deşi în esenţă corecte, s-au dovedit greşite prin modul în care au fost aplicate: ideea că Domnul va face dreptate, uitându-se că Domnul a lăsat câteva rânduieli care sunt la îndemâna oamenilor şi cea că e bine să aşteptăm evoluţia pentru a decide corect.
      Iată că şi speranţa mea s-a dovedit greşită, fiindcă n-am ţinut cont de… încăpăţânarea românului şi incapacitatea de a-şi recunoaşte greşelile! De aceea am lăsat să curgă comentariile pe care, oricum, nu le puteam eu opri. Sunt anumite „bătălii” care se poartă la nivele la care oricum nu sunt eu îndreptăţit să mă pronunţ!
      Cât priveşte „lumina” pe care spui că aş putea-o aduce… sunt convins că pentru unii va fi „lumină”, pentru alţii va fi „noroi”. Singurul lucru pe care l-aş putea face ar fi acela de a relata fapte, atitudini, opinii la care am fost sau sunt martor. Îmi repugnă ideea de a fi „purtător” de vorbe. Eu încă mai sper la o atitudine din partea conducerii cultului, într-o direcţie sau alta!

  2. L.I. zice:

    am urmarit de multe ori programele din metanoia si mi-au placut. ce fac unii acuma, ii lucratura dracului. am vazut si cum ii la maranata; as sta acolo numai daca m-ai plati.

    • L.I. zice:

      erata: ce fac unii acuma, anume ca denigreaza biserica metanoia si pe pastorul cb, vreu sa-i spun ca-i lucratura necurata.

    • marinelblaj zice:

      L.I., şi mie îmi plac mult grătarele la iarbă verde, dar asta nu înseamnă că sunt şi sănătoase! De principiul „am voie, dar n-am nevoie” ai auzit?
      Să ştii că am citit cam tot ce s-a scris despre subiect şi pot să-ţi spun că nu tot ce s-a scris este denigrare, chiar dacă unii, din subiectivism, consideră că asta este! Nu uita, sunt prea în vârstă ca să pot fi păcălit uşor şi totuşi încă suficient de tânăr ca să nu pot fi bănuit de obtuzitate (cred că blogul meu o dovedeşte!). Mai mult, reciteşte, te rog, partea aceea cu „scena” şi „spatele scenei” şi mai gândeşte-te ce am vrut să spun!

      • L.I. zice:

        eu nu am vorbit despre gratarele ci despre programele lor de biserica, care mi se par ok. te rog fa diferenta. stiu ca poti. sincer, mi-ar placea sa fie si la biserica unde merg eu la fel. iar cristian barbosu este unul din f putinii pastori care-mi plac cum predica.
        nu stiu ce se intampla in spatele scenei si nici nu ma intereseaza. nu sunt de-acolo. dar imi place stilul lor, si-i vad implicati atat trupeste cat si spiritual.
        e amuzant ca cei care au facut acest scandal, n-au fost niciodata la metonaia.

      • marinelblaj zice:

        Ei, vezi, L.I., tocmai de aceea merg lucrurile prost, fiindcă ne interesează doar faţada! Nu mai are importanţă ce fac creştinii după ce pleacă din biserică, important e să se predice astfel încât să ne placă nouă, să se cânte cum ne place şi ce ne place nouă etc. Acest „nu mă interesează, nu sunt de acolo” ţi se pare atitudine de mădular în trup? „Mireasa lui Cristos” este cu mai multe trupuri?
        Şi, uite un detaliu, eu unt îngrijorat pentru că am fost acolo şi trăiesc în acelaşi oraş în care trăiesc unii şi… în afara bisericii!

      • L.I. zice:

        nu am zis ca se predica cum ne place, ci ca se predica bine, corect. si nu doar tu stii sa apreciezi asta. 😉 adica nu doar tu ai coloana vertebrala pe planeta asta. 😀

      • marinelblaj zice:

        Corect, nu doar eu am coloană vertebrală pe planeta asta, toate vertebratele au! 😀 Cât priveşte aprecierea predicilor, aceasta se face în baza Bibliei, nu a plăcerilor noastre. Iar mai apoi relevanţa predicilor se va vedea în această trăire în afara bisericii! Adevărat, nu doar eu ştiu să apreciez. Numai că, vezi, aprecierea poate fi de două feluri: pozitivă şi negativă! 😉

      • L.I. zice:

        si de unde stii tu ca eu nu cunosc Biblia?
        marinel, prea ii stii tu pe toti cum sunt si ce fac in afara bisericii. cum reusesti? asta impresie mi-o lasi, ca aproape nimeni nu-i bun dupa tine. no offence.

      • marinelblaj zice:

        De unde ai dedus tu că aş fi spus că TU nu cunoşti Biblia? Sau că i-aş cunoaşte PE TOŢI cum sunt şi ce fac? Mai mult, concluzia ta cum că aproape nimeni nu-i bun nici nu mă poate ofensa, atât e de exagerată! DOAR ATÂT ai înţeles tu din tot blogul ăsta?:(

      • L.I. zice:

        pai eu zic una, tu intelegi alta; anume ca-mi gadila urechiusele predicile de la metanoia, predici pe care tu nu le consideri tocmai biblice. ce sa inteleg de-aici? apoi ai zis ca stii ce se petrece afara din metanoia. ii stii chiar pe toti? ori de ce-ti permiti generalizarea asta? in biserica de unde faci tu parte toti sunt verzi?
        mi-ajunge aici. ma duc sa-mi fac unghiile.

      • marinelblaj zice:

        L.I., tu chiar citeşti pe sărite? La tine „unii” înseamnă toţi şi e generalizare? Despre predici am spus oar cum se evaluează. Nimic despre „bune” sau „rele” privind cele ale lui Cristi! Faptul că O SINGURĂ DATĂ scriu ceva care atenţionează o biserică te-a deranjat atât de mult, dar că de când am început aici scriu despre TOT ce e rău în biserici, chiar şi la noi, asta n-ai observat? Cine e subiectiv şi cine nu?
        Ai grijă când îţi faci unghiile să nu te zgârii şi pe tine! 😀

      • L.I. zice:

        poate acest „fenomen” deranjeaza pt ca se apropie mai mult de penti decat de bapti. nu? : ))

      • marinelblaj zice:

        Ai tu ce ai cu „penti” şi „bapti”! Eu ştiu că-I cald afară, dar n-ai nişte apă rece în… „frigi”? De ce te „încingi” aşa, din prima? Uite ce calm am scris eu „arti”! 🙂

      • gh.iulian(l'exateo) zice:

        pe mine unul ma deranjeaza mult orice fenomen care „se apropie mult de penti”,fara a fi insa vorba cu adevarat despre penticostali.sunt suspecte si mai devreme sau mai tarziu se dovedesc periculoase.

      • marinelblaj zice:

        Corect, Iulian! Ceva ce „se apropie”, oricât de mult, NU ESTE. ŞI CEVA CE NU ESTE… este doar un FALS!

      • L.I. zice:

        adica ce i la metanoia ii fals? esti sigur?

      • marinelblaj zice:

        Dar ce e la Metanoia? Hai, spune-ne tu, că doar tu ai lansat expresia cu „apropierea de penticostali”! 😀

      • L.I. zice:

        iar o codesti? mereu faci asa, si apoi spui ca eu n-am inteles. raspunde la intrebare.
        eu vad in metanoia o bis cu viata care creste si care se apropie ca stil mai mult de penti decat de bapti. n-am sta

      • marinelblaj zice:

        Ok, hai să-ţi răspund mai jos, ca să nu se întindă iar pe verticală raspunsul.

    • Strong Independent Woman zice:

      Stai linistita, nu te-ar plati nimeni. E plin de lupi gratis.

      • Cruella De Ville zice:

        MODERAT
        Cum îndrăznesc să se ia în gură femei plictisite despre „spectacole bisericeşti” – că alea numai slujbe nu sunt! – cu bărbaţi care au coloană şi statură teologică şi să justifice acceptarea ereziilor teologice GRAVE pe principiul „Mie mi se pare drăguţ la ei.”???

      • marinelblaj zice:

        Cruella, atenţie la limbaj! Fără supărare, dar eu am nişte reguli. Nu interzic idei dure, dar nu accept exprimări care atacă persoanele! Repet, nu mă deranjează opiniile tranşante (adevărul se spune cu gura largă!), dar mă deranjează atacurile personale! Mulţumesc pentru înţelegere şi fii binevenită in „Casa de piatră”.

  3. emanuel zice:

    ce e cu acest fenomen? eu nu stiu nimic despre asta?

  4. emanuel zice:

    stiti cum vad crestinismul? e o haina imensa de sorginte cristica, pe care au inceput sa isi coase toti cite un petic. si fiecare petic are culoarea lui. si fiecare culoare are semnificatia ei. si acesti toti reprezinta fiecare denominatie sau factiune sau biserica crestina, traditionala sau nu. intrebarea in toate povestea asta e urmatoarea: ce culoare avea haina imensa de sorginte cristica inainte de a si coase petice?

    • gh.iulian(l'exateo) zice:

      • L.I. zice:

        iuliane, tu ai ascultat vreo predica de-a lui CB? sau vorbesti si tu asa ca cei care au provocat scandalul ca sa te afli in treaba? asculta cateva predici, vino apoi cu pareri pro si contra, si abia atunci mai discutam.

      • marinelblaj zice:

        L.I., numai predicile contează la un păstor? Cam superficială!… Da! C. predică frumos! Corect! Dar, dacă tot vorbim despre păstor, vezi cam ce scrie la Ezechiel 34! Şi încearcă să nu vorbeşti despre lucruri pe care le cunoşti doar la suprafaţă! Laşi impresia că, vezi Doamne, lumea e pornită să-l „desfiinţeze” pe C. Iarăşi spun… superficială!

      • gh.iulian(l'exateo) zice:

        promise?mi-e foarte greu sa mai gasesc si mai mult timp de pierdut ,dar pt. tine si pt. ca-mi place chestia asta de a discuta pe baza materalului clientului,si pt. ca oricum din curiozitate si spre studiere,am ascultat chiar si cuvantari ale unor de-alde hinn sau dollar,am sa ascult si ceva de-a predicatorului b,apoi mai discutam

      • marinelblaj zice:

        Foarte bine, Iulian. Doar că va trebui să ai grijă la un lucru! Există unele persoane care doresc cu tot dinadinsul „să mute” discuţia asupra păstorului CB, când de fapt problema în discuţie este „fenomenul Metanoia”! Mai reciteşte articolul şi te vei convinge la ce mă refer! Oricum, apreciez şi mizez pe echilibrul de care ai dat dovadă, aşa că sunt încredinţat că ne va fi de folos!
        P.S. Mi-a plăcut expresia cu „de-alde Hinn sau Dollar”! 😀

      • gh.iulian(l'exateo) zice:

        frate marinel eu am inteles care era problema de discutat.din mai multe pricini am acceptat provocarea lui l.i….oricum cred totusi ca daca un fenomen e suspect…atunci si frontman-ul…

      • marinelblaj zice:

        Corect! Încă o dată, apreciez… Vreau să observi că eu n-am scris (ca aţii care „se ocupă” de fenomen) preocupat de ceea ce se întâmplă „pe scenă”, ci de ceea ce se petrece „în spatele ei”. Şi asta doare! vezi ruperea de biserici, citeşte răspunsurile la comentariile lui Mira şi vei înţelege, sigur, de ce am scris! E dureros că se petrec asemenea lucruri şi ce mă doare este că nimeni nu-şi asumă nimic, în vreme ce eu văd ce se întâmplă. Doamne, cum ne înşeală aparenţele! 😦

      • gh.iulian(l'exateo) zice:

        oricum ,imi permit sa-ti recomand niste predici de-ale lui washer.predica frumoshttp://www.youtube.com/watch?v=FCK_SAx3k7s&feature=results_video&playnext=1&list=PLD487B57B4D3D3495

      • gh.iulian(l'exateo) zice:

      • marinelblaj zice:

        Mulţumesc. Relevant, mai ales în contextul discuţiei!

    • marinelblaj zice:

      Aşa e, Emil. Multe petece! Problemele se nasc atunci când începe să se vadă… aţa albă cu care sunt cusute! 😉
      Ce culoare avea haina de origine cristică înainte de petice? Unii s-ar putea grăbi să spună că albă! Eu aş spune că alb şi roşu, dar unii nu mai văd decât ori doar albul, ori doar roşul! 😦

    • Message zice:

      „Culoarea” ortodoxa. Da, in sensul, de Biserica Ortodoxa, asa cum este ea cunoscuta astazi. Desigur, experienta Bisericii, a comunitatii credinciosilor, s-a mai imbogatit in timp, doar e normal ca Duhul Sfant sa lucreze, sa raspunda provacarilor diversilor eretici, dar credinta Bisericii e aceeasi ca la inceput. Invataturile si practicile pe care le are, au fost recunoscute ca dumnezeiesti sub asistenta Duhului Sfant in Sinoadele Ecumenice sau au fost transmise din generatie in generatie de la Apostoli. Problema nu e, asadar, ca „s-au cusut petice”, cum spui tu, sau mai bine zis ca exista diverse traditii, nici nu cred ca putea fi altfel, ci important este care dintre aceste traditii este Sfanta Traditie, iar aceasta nu se poate afla decat prin studiul istoriei Bisericii si a doctrinelor ei, cu o inima curata si principii rezonabile. Citeste si aici: http://www.odaiadesus.ro/sola.html

  5. Mira zice:

    Cei care conduc cultul baptist nu se pronunta inca…nu stiu de ce…dar cred ca o sa vina o zi cand cu siguranta vor decide si vor lua masuri ,daca va fi nevoie de ele …sper.
    Iar de la tine frate Marinel astep opinii si relatari asa cum ai zis ca ai fost martor si ca esti in continuare.
    Tare mult ne place sa stam in fata calculatorului si sa ascultam predici si apoi sa ne dam cu parerea, ca ii ok,.. eu cred ca-i gresit…
    Marturia noastra in lume este de multe ori compromisa… de aceea sunt unori trista…

    • marinelblaj zice:

      Mira, şi eu aş vrea să ştiu de ce tăcerea asta. Eu bănuiesc, dar… nu-mi place să spun ce bănuiesc, ci ce ştiu…
      Uite o primă opinie exprimată printr-o întrebare. Să o luăm metodic (sper să mă exprim suficient de logic şi limpede, chiar dacă pe scurt!).
      FAPTE: Sunt mulţi tineri care au plecat din biserici baptiste aşa zis „tradiţionale”, încă instabili din punct de vedere spiritual, atraşi de „libertatea” exprimării de la Metanoia. Mulţi au plecat lăsându-şi părinţii acolo. Cu care ajung uneori să nu se mai înţeleagă. Ajunşi acolo, conform metodelor metanoiste (în principiu corecte) care condiţionează membralitatea timp de 9 luni de evaluare în baza participării la grupe de studiu, servicii etc, se trezesc că „libertatea” are un preţ. Unii sunt dispuşi să-l plătească. Alţii nu. Ce fac aceştia din urmă (mai ales că raportul de evaluare aparţine unei persoane)? Fie rămân simpli spectatori veşnici la „spectacolele” de acolo, fie, simţindu-se frustraţi, renunţă. Evident, fiindcă mândria funcţionează acut la vârsta lor, nu se mai întorc de unde au plecat!
      REZULTATUL ?

  6. marinelblaj zice:

    Deci, L.I. In primul rând că nu „o codesc” (nu prea înţeleg sensul termenului, dar îl intuiesc). O mică precizare. Un defect al femeilor pe care l-am observat este acest „tu întotdeauna”, „tu niciodată” etc, adică aprecierea frecvenţei dusă… la extrem! 😀
    Şi acum hai să-ţi răspund. Tu ai auzit despre „biserica emergentă”? Ca să ştiu ce discutăm când vorbim despre creşterea bisericii. Ai grijă! Nu orice creştere este pozitivă! Şi… tumorile cresc! )fără neapărată referire!).
    Ce înseamnă „stil” când vorbim depre o biserică? Despre formă sau despre conţinut? Tu ai citit articolele pe care le-am scris despre „Închinare”, sau nu te-ai obosit fiindcă acolo nu era nimic interesant sau de atacat? Asta ca să ştiu ce să evit să repet!
    Care este funcţia unei biserici? În ce se regăsesc roadele ei, în programe, în „stil”, sau în felul în care trăiesc creştinii care o alcătuiesc ( să nu spui că iar generalizez şi că-i cunosc pe toţi – ar fi dezamăgitor pentru mine să-ţi repeţi… stilul!).
    Când oamenii pleacă dintr-o biserică „tradiţională” spre „fenomenul metanoia” şi primul lucru pe care îl fac este să-şi pună cerceii, să-şi facă un tatuaj ori să-şi pună un piercing, asta îţi spune ţie ceva?
    Tu îţi dai cu părerea după ce ai privit programe pe internet! Păi, şi eu pot să-ţi trimit un filmuleţ din apartamentul în care stau şi să crezi că-i… penthouse!
    Şi-acum răspunsul, pe scurt: da, ce este la Metanoia este un fals, pentru că una scrie afară şi alta se întâmplă! Tu eşti mai tânără decât mine, dar nu cred că nu voi apuca şi eu să văd cum se va dovedi ce este acolo de fapt în curând!

    • L.I. zice:

      eu zic ca n-o sa vezi nimic.

      • marinelblaj zice:

        Ce nu ştii tu este că unii au văzut deja! Sâmbătă a avut loc la ei adunarea generală. Nu vreau să discut despre asta! Ştiu eu de ce! Până una alta, ca să nu te plictiseşti, mai caută şi citeşte despre… Harvest, Willow Creek, Bill Hybels… presbiterieni etc. Mai documentează-te! Nu strică!

      • gh.iulian(l'exateo) zice:

        tocmai mi-am dat seama ca deja „am auzit „cate ceva de la cb (de dragul provocarii pe care mi-ai lansat-o am „sa si ascult „cate ceva); asculta sotia uneori de pe un site de resurse;ii tot zicem sa schimbe-imi aducea aminte de un alt barbos,care ma impresionase in pruncie,dar intre timp am absolvit gradinita

      • L.I. zice:

        bine. ramai la paul washer. ia-ti si batistuta la tine.

      • marinelblaj zice:

        Of, dar rea ai fost azi! Probleme la servici cu copiatorul? Cheamă oamenii de la Minolta! 😀
        Cred că mai bine ar fi să ne amintim că „noaptea e ceva negru care trebuie dormit”, vorba unui copilaş! 😉

      • L.I. zice:

        am o problema cu oamenii rautaciosi si batjocoritori. nu-mi plac. 😉

      • L.I…. urmaresc discutia asta si alte discutii la care participi in mod activ si sincera sa fiu… tu esti cam rautacioasa in comentarii. Just… rewind si analizeaza tonul tau si tonul celorlalti care iti raspund…
        In fine, treaba ta…

    • emanuel zice:

      cred ca si in Iasi e o biserica asemanatoare, dar crestin-evanghelica. am frecventat-o citiva ani, de fiecare data ma sufocau cu solicitarile de a face parte dintr-un grup de partasie, de a juca in echipa lor de fotbal sau volei, totul intr-un control exact. e o biserica de intelectuali, cel putin toti tintesc spre masterate si doctorate in diverse domenii, ceea ce nu e rau. singurele aspecte care ma suparau la ei erau legate de muzica in biserica (era un fel de lalaiala americana de tip worship cu grupulete, unele cu voci bune, altele cu voci nemuzicale) si tendinta de control. eu le-am zis ca tot ce vreau e sa recit poeme. iar ei au zis ca asta se face doar in cele traditionale. la nunti se danseaza pe orice fel de muzica (inclusiv manele, populara, ceea ce m-a socat la niste intelectuali) si se consuma vin cam mult. cred ca o nunta fara dans si fara ceva vin e plicticoasa in conditiile in care nuntile evreiesti din vremea Domnului Isus aveau dans si vin. dar nu asta era problema, ci lipsa masurii si unii invitati din afara care se manifestau in cel mai pur stil lumesc grobian. si am plecat. bineinteles se purta o imbracaminte lejera la serviciul divin, cercei si alte accesorii. astea nu ma suparau, oricum nu mai suportam vestimentatia ponosita din bisericile traditionale (ponoseala imprumutata din ortodoxie) si atmosfera de priveghi si inmormantare. dar ceva era fals in toata atitudinea lor. lipsea ceva. si am plecat.

      • marinelblaj zice:

        Emil, din câte ştiu eu, oficial, nu există „filiale” Metanoia decât la Brăila (prin „ruperea” unui grup dintre membrii din biserica „Sfânta Treime”, rupere se pare bine gândită şi planificată), la Ploieşti (nu cunosc cum s-a format), la Braşov (prin „rupere” de membrii din Biserica nr.1 din Dealul Melcilor), Felnac şi Ghioroc (jud.Arad). Există, de asemenea, tipuri de biserici „după modelul Metanoia”, şi s-ar prea putea ca aceea despre care spui tu să fie aşa ceva (e doar o presupunere, dar dacă vei căuta pe youtube vei găsi destul material ca să te convingi că există o asemănare cu ceea ce spui tu despre muzica de laudă şi închinare). Oricum, ceea ce descrii tu e trist!

      • emanuel zice:

        am urmarit citeva materiale pe youtube. nu m-a impresionat deloc pastorul b care vorbeste de parca ar fi un roman americanizat sau un roman care se vrea pretios in pronuntie. in fine muzica e mai mult bataie din palme (asta nu e rau, si eu mai bat din palme sau mai dansez de fericire cind ascult muzica buna, chiar si crestina) decit muzica de calitate. predicile sunt prea exaltate. totul este exaltat. cam multa exaltare, de parca ar avea o inima mai mare decit a noastra!

      • marinelblaj zice:

        Pastorul CB şi-a făcut studiile teologice în SUA, este liderul parteneriatului cu Harvest… e explicabilă din perspectiva asta accentul lui (deşi, hai să recunoaştem, sunt destui pastori care predică folosind acest „ton american” – deh, globalizarea! 😉 )
        Iar chestia cu exaltarea, deşi puţin ironic, „filosofia” Metanoia face ca şi curăţarea unui cartof să fie prilej de exaltare. Sunt câteva noţiuni care cam lipsesc din această „filosofie” a lor, cum ar fi smerenia, zdrobirea etc… dar…

      • emanuel zice:

        le-as recomanda sa alerge un maraton. sa vezi acolo zdrobire si smerenie si constientizare a ceea ce esti si mai ales exaltare naturala si nu artificiala. eu nu ma impac deloc cu evanghelistii americani, ma regasesc mai degraba in ginditorii crestini rusi sau spanioli sau danezi. (filiera Biblie-Berdiaev-Miguel de Unamuno-Kierkegaard).etc. poate si putin misticism, dar totul sub protectia distantei critice.

      • marinelblaj zice:

        Taci, Emil, nu le da idei, că şi-aşa au destule. Există, dacă bine îmi amintesc, un clip pe youtube cu un soi d bătaie sau bălăceală în noroi, de ce n-ar organiza şi un maraton creştin. Just for fun! 😀

      • Iooooooi… 😀 Where do I sign? : )) (Against it, that is…) 😀

      • L.I. zice:

        si in oradea ea. adica asa cred eu. biserica baptista speranta care s-a format, din ce stiu eu, in mare majoritate din membri plecati de la emanuel. stilul de inchinare este asemanator cu cel din metanoia. si ei se impart pe grupuri si alte minuni. nu vreau sa zic ca-i ceva rau asta. pastorul lor este calvinistul cristian sonea.
        http://www.bbso.ro/

      • L.I. zice:

        erata: si in oradea este.

      • marinelblaj zice:

        L.I., eu mă pronunţ doar în problema ridicată prin articol, respectiv „fenomenul Metanoia”. Că el naşte şi „muguri” sau că tendiţe similare există înaintea acestui fenomen, asta e deja o problemă ce ţine de ansamblul mediului evanghelic, la fel cum asemenea probleme există cam peste tot în mediul evanghelic. Pentru oameni este frumos că Domnul le dă libertatea de a interpreta cum vor ei ideea de închinare. Dar… tot pentru ei este trist că vor veni şi întrebările! Asta-i tot! Restul e… poveste!

  7. marinelblaj zice:

    L.I., m-am gândit eu că ţi s-a întâmplat ieri ceva! Nu ştiam că e vorba de „oameni răutăcioşi şi batjocoritori”, dar, dacă ai avut de-a face cu ei, n-am înţeles de ce… îţi verşi năduful aici şi te cerţi cu noi! 😉
    Tu ai impresia că tot ce spun alţii corespunde cu ce gândesc eu? Şi totuşi… e loc pentru toţi. Eu mi-am expus punctul de vedere; tu puteai să îl citeşti, să-ţi spui „uite ce aiurea vorbeşte ăsta” şi-atât! Dar, nu! Tu „sari” imediat, „cavaler şi apărător al năpăstuiţilor” şi apoi te plângi că preopinenţii nu stau doar… să încaseze şi să dea din cap aprobator precum căţeluşii aceia din pluş de sub luneta maşinilor!
    Cine e batjocoritor? Ia mai citeşte ce i-ai răspuns lui Iulian cu Paul Washer, de exemplu!

  8. Mira zice:

    Pastorul CB a fost invitat si la biserica noastra la inceputul anului ,a avut un mesaj bun din partea Domnului si cam atat….nu cred ca as prefera o inchinare asa cum este la el in biserica (am urmarit pe internet un serviciu de inchinare),desi sa incercat ceva asemanator si la noi,dar nu as vrea sa se supere L.I.(din cate am inteles este penti)un tanar venit prin casatorie de la penti,… dar fara succes…
    In orasul in care locuiesc sunt doua biserici baptiste BUNE …iar cele mai multe sunt carismatice de tot felul ,care s-au rupt din penti.Tinerii de la noi nu au plecat acolo ,desi au fost pe acolo ,au vazut si s-au lamurit cu privire la inchinare….si mai ales la trairea lor in afara.
    Foarte bine ati punctat frate Marinel cu privire la acei care pleaca din biserica ,nu sunt maturi spiritual ,au probleme cu familia ,vor sa fie independenti ,dar mai rau este ca ajung sa se piarda in lume si sa traiasca in pacat si apoi vin consecintele si bietii parinti sufera,la fel si biserica din care au plecat.
    De la amvonul bisericii noastre se mai aduce aminte de versetul din Evrei 10 :25 care ne indeamna sa nu parasim adunarea cum unii au obiceiul…si versetul 24 este spre indemnarea noastra la a veghea unii asupra altora.

    • marinelblaj zice:

      Ai înţeles foarte bine, Mira, asupra a ce am încercat să atrag atenţia! Mult mai gravă e situaţia celor aflaţi la o vârstă matură care s-au orientat, urmare a diverse nemulţumiri (multe… aiurea, fără legătură cu credinţa!) spre caest „fenomen”, pentru că ei, DACĂ ajung să realizeze unde „s-au băgat”, au cel mai adesea tendinţa de a justifica, de foarte multe ori chiar vehement, „buna lor alegere” prin a susţine că doar acolo e adevărata credinţă şi închinare, toţi ceilalţi nefiind decât nişte „încuiaţi”, „dogmatici”, „tradiţionalişti” sau „fundamentalişti”. Mai rămâne să îi numească pe cei părăsiţi, loviţi de politica lor, … „terorişti”. Cum spuneam, cel mai dureros este ce se întâmplă în spatele scenei, şi asta se va vedea!

  9. Mira zice:

    Foarte adevarat …traditionalisti,fundamentalisti si mai nou aud adesea legalisti.
    Sa lasam sa decida Domnul in toate aceste ,,fenomene „ce se va intampla cu ei.

    • marinelblaj zice:

      Oricum, Domnul va decide! Dar aceasta nu înseamnă că noi nu trebuie să veghem, ci doar să aşteptăm! Nevegherea noastră poate însemna suflete! Numai că şi vegherea aceasta trebuie să fie în termenii Lui. Altfel, ajungem cum spuneam dăunăzi, să rostim acel „cercetează-i” cu iz de… blestem! Ai milă, Doamne! DE TOŢI!

  10. Mira zice:

    Amin,Amin.

  11. Dan B. zice:

    O critică serioasă a teologiei & practicilor „metanoiste” există undeva?

    • Dan B. zice:

      Clarificare: prin „critică” înțeleg evaluare. Vreau doar să înțeleg fenomenul.

    • marinelblaj zice:

      Să înţeleg că tot ce ai citit până acum a fost o analiză… neserioasă? 😀
      Iulian, eu n-am vrut să dau link-uri spre surse, fiindcă, aşa cum am spus, nu doresc inflamarea! Ceea ce am scris se dorea mai mult un îndemn la discuţii civilizate, fiindcă sunt pline blogurile de jigniri şi acuze nelalocul lor între creştini. Există opinii în acest sens ale pastorului Daniel Chiu pe internet, şi-a spus opinia şi fratele Cruceru şi alţii… apoi există destule lucrări care tratează ce stă la originea „fenomenului”…

      • marinelblaj zice:

        Iartă-mă, Dan, din grabă am scris Iulian! Nu de alta, dar şi el se arăta interesat de subiect!

      • Dan B. zice:

        Ha! Știți bine că nu la asta m-am referit :^) Nu cred că dvs. v-ați propus ceea ce am cerut: o evaluare serioasă a teologiei & practicilor.

        Da, am văzut (cred că) trei articole scrise de fratele Chiu, dar m-a dezamăgit că le-am găsit pe acel blog. Mă voi uita mai atent pe articole și (eventual) voi reveni.

      • marinelblaj zice:

        Evident că nu mi-am propus o evaluare de acest gen. Nu cred că sunt eu cel mai îndreptăţit să fac acest lucru! Sunt alţii care POT şi AR TREBUI să o facă….

  12. Camix zice:

    Mie mi se pare că… Asemenea lucruri nu-și găsesc o casă potrivită pentru a fi dezbătute în mediul virtual. Acestea sunt gospodării interne ale confesiunii, darea lor pe față (pe care față? – nu-i așa? – că sunt tot atâtea fețe câte și capete) nu rezolvă vreuna dintre problemele de acolo, cu dimpotrivă le încurcă mai tare tocmai din cauza subiectivității fiecăruia și, pe lângă asta, le face și publice. Cu alte cuvinte, un fel de: noi ne certăm, hai să știe toată lumea că noi ne certăm.

    Altceva: aflarea și deconspirarea adevărului ar putea fi unul dintre motivele de la care se pornesc dezbaterile (da e un termen mult prea pretențios pentru ceea ce iese, de fapt), dar eu nu cred că ORICE adevăr ar trebui să ne preocupe, nu orice adevăr ne zidește. Și, poate și mai important, cine ne garantează că într-adevăr reușim să AFLĂM acel adevăr. Nu cred că adevărurile acestea sunt cele de care avem nevoie.

    Adevărul ne va face liberi, nu-i așa? Bun, ne face liberi aceste multe adevăruri care se spun despre subiectul ăsta? Eu nu am văzut până acum decât vrajbă.
    Cineva a pus la un moment dat un comentariu care mi-a plăcut foarte mult, îl redau mai jos:

    ”am citit ultimele articole de aici pentru ca le-am gasit in wordpress, printre cele mai citite. daca in afara de mine mai sunt multi interesati de asa ceva, imi dau seama ca toate problemele bisericii baptiste ajung sa fie cunoscute de oricine. nu cunosc personajele despre care se vorbeste aici, nu fac parte din biserica baptista, dar pot sa spun un lucru: ceea ce se intampla aici, balacareala asta, intre pastori, in ochii tuturor, nu face altceva decat sa-i incante pe cei care urasc protestantismul.
    bisericile seculare se cearta cu usile inchise si nu-si scot ochii cum se intampla in aceste articole. cred ca aceste lucruri ar trebui spuse in adunari administrative, trimise cu porumbelul plin de maiestrie, ca sa nu le gaseasca cineva si sa se bucure de toate punctele slabe amintite aici.
    ceea ce poate fi citit de oricine, ar trebui sa fie ziditor, iar ceea ce e o nenorocire, o greseala sau o neputinta a bisericii, cunoscut doar de cei implicati direct. ma miram eu de ce oamenii trateaza cu lipsa de respect ideea pastorilor, pentru ca acum, dupa ce am studiat putin fenomenul blogosferei protestante, sa vad ca destul de putini se ocupa cu tratarea necazurilor reale ale societatii, in schimb se dezbat problemele interne…
    cam trist.”

    Cam la astea mă gândesc eu.

    • Camix zice:

      o mică mare mențiune: Nu, nu și mai important (acolo unde spuneam de adevăr) ar fi că adevărul e greu de identificat, ci că cel care eliberează nu e adevărul, ci Adevărul. Care nu e o informație, ci o Persoană. Rămâne de văzut dacă eliberează ceea ce ”aflăm” și dacă se potrivește cu El, cu ce ar face El…

      • marinelblaj zice:

        Camix, în primul rând, eu sunt din Arad. A fost o vreme în care am colaborat cu CB la tipărirea unor cărţi sau articole la „Farul creştin”, în perioada lui de început într-ale păstoririi (am condus tipografia care ani la rând a tipărit „Farul”). În al doilea rând, după cum se vede din articolul pe care l-am scris aici, şi pe mine m-a deranjat modul în care se discută problema.
        Pe de altă parte, deşi îţi dau dreptate în ceea ce priveşte acest „spălat în public al rufelor” sunt câteva lucruri de care trebuie să ţinem cont:
        – nu ai cum să împiedici lumea să se exprime. Din ce motive o fac unii sau alţii, e o altă chestiune.
        – este adevărat că nu orice se spune ne zideşte. Dar, a nu rezolva o problemă poate să… dărâme foarte mult. Ceea ce se şi întâmplă de o vreme încoace, multe biserici fiind afectate de”politica Metanoia” (între ele şi biserica din care fac eu parte). Ştiu, nu e vina lor exclusivă, dar când ceea ce fac eu încurajează, voluntar sau involuntar, atitudini greşite, atunci, iată, avem o problemă reală!
        – oricum, că „ne spălă sau nu rufele în public” ceea ce ajung să trăiască unii credincioşi implicaţi în toate acestea se vede! A nu vorbi deschis poate ajunge şi la a încerca să ascunzi o realitate!
        – de subiectivism nu avem, oricum, posibilitatea să scăpăm. Pricepem diferit, percepem diferit, concluzionăm diferit!
        – da, ai dreptate, cu adevărul şi Adevărul. Dar când adevărul nu este rostit, nu imaginea Adevărului e afectată?
        Din păcate, trebuie să fug urgent… Promit că revin! Mulţumesc oricum pentru opinii! 🙂
        – de subiectivism nu avem să scăpăm

  13. Camix zice:

    Mai voiam să adaug o chestiune: aceea că nu voiam să te simți atacat în vreun fel de cele pe care le spun. Ele sunt ceea ce gândesc despre ideea de a deconspira orice adevăr care duce la războaie fără pace finală (sau o pace care întârzie să apară toată viața, care mie îmi pare tot cam pe acolo). Înțeleg că ești direct implicat, mai cunosc persoane direct implicate de acolo, dar cred că urmările unei acțiuni ar trebui să ne modeleze sau chiar oprească acțiunile. Altfel mă tem că riscăm să ajungem în situația de a doar spune tot adevărul personal pe care îl gândim fără a ne mai interesa de Adevărul celălalt. Dacă te uiți la blogurile unde s-au discutat respectivele probleme…

    Nici nu încercam să opresc lumea să se exprime (plus că știu că nu se poate, dar și că nu ar avea nicio valoare să se oprească de forță). Fiecare e liber să procedeze cum crede că e mai bine, ceea ce încerc eu e să prezint pericolele/ consecințele unor feluri de exprimări. E rău? Adică înseamnă asta că încerc să-i reduc la tăcere? Mi se pare prea mult să spui asta.

    take your time, nu mă grăbesc. Ceea ce te rog e să nu iei intervenția mea ca pe una contra persoanei tale, ci o altă opinie despre aceeași problemă.

    aceeași,

    • marinelblaj zice:

      Of, toată viaţa asta e o alergare! 😀
      Nu, Camix, nici o clipă nu am luat-o ca pe ceva „contra”! Poţi să observi că m-am abţinut mult timp după ce tot acest „scandal” s-a pornit în mediul virtual şi, chiar şi atunci când am intrat am încercat mai degrabă să „domolesc” măcar modul de abordare.
      Nici n-am spus că demersul tău e o încercare de reducere la tăcere! Mă exprimam la modul general, ca o explicare a imposibilităţii. Apoi, am fost pus în situaţia de a da nişte răspunsuri concrete la întrebări concrete pentru a nu fi acuzat că vorbesc (scriu) în necunoştinţă de cauză. Oricum, şi la capitolul informaţii (reale) mă abţin, tocmai pentru că nu cred că ar folosi în sens pozitiv.
      Un alt lucru care mă supără (şi l-am menţionat) este că tocmai cei care ar putea să rezolve problema nu fac nimic şi prin atitudinea lor permit această „spălare a rufelor în public”.
      Mai mult, am încercat să atrag atenţia că e mult, mult mai dureros ce se întâmplă „în spatele scenei”, mai ales că există semne concrete că lucrurile nu evoluează deloc într-o direcţie bună (şi spun „bună” nu neapăra dintr-un punct de vedere personal, ci dintr-unul, culmea!, unanim acceptat!)

  14. Agnusstick zice:

    Tot secvenţial aş zice şi eu două vorbe…
    Separarea bisericilor şi migraţia membrilor între ele este adânc codată în genele evanghelice, dar asta nu ar trebui să fie decât un risc asumat împreună cu o mare şansă. Principiul de bază al evanghelismului trăieşte prin ceea ce face adevărul din noi, atunci când suntem cufundaţi în el ca în ulei încins – iar evanghelismul proclamă pe bună dreptate dreptul şi datoria fiecăruia de a ne lăsa gătiţi, de a nu rămâne în siguranţa cămării. Ne rumenim frumos (uneori ca la MacDonalds), ne umflăm ca o gogoaşă înfuriată sau ne întindem proteic şi diform precum caşcavalul la capac? Or fi şi alte variante, ideea e că ingredientele reacţionează cu adevărul din bucătăria Celui de Sus, în care de multe ori ne băgăm şi noi ca ajutoare preţioase. A lupta contra acestui principiu este nu doar inutil, ci şi mai distructiv decât însuşi fenomenul combătut – părerea mea, desigur. Nu poţi combate căutarea adevărului, dacă deviza ta este căutarea adevărului. Cu „a”, desigur – „A” este partea mistică care, în loc să ne unească, aşa cum îi este firea şi dorinţa, pare să ne dezbine şi mai mult, din cauza lipsei reţetelor şi a instrucţiunilor de folosire.
    Dacă biserici precum Metanoia combat legalismul şi au succes în a „fura” credincioşi din biserici, asta nu poate fi doar „vina” lor – înseamnă că, de fapt, legalismul îi deranjează pe mulţi credincioşi. Nu vreţi să combateţi legalismul, pentru că vi se pare OK? Foarte bine, dar nu aveţi cum să daţi vina pe cineva că nu aţi reuşit să „legalizaţi” 100% din membri. Ştiţi sigur că evanghelicalismul modern e greşit şi e un real pericol? Mergeţi şi convingeţi-i pe acei tineri că greşesc – dar nu ajunge atât, convingeţi-i că ar trebui să se întoarcă de unde au plecat. Acuzele de îngustime fanatică, mândrie, furt, duplicitate, conspiraţie ş.a. nu rezolvă nimic, ci doar stârnesc sentimente negative în toată lumea implicată şi în privitori. Fiecare culege ce a semănat, deci se va vedea capacitatea legalismului şi a modernismului de a rumeni şniţelele şi mcnuggetşii sufletelor implicate.
    Că veni vorba de şniţele, apropo de reacţia de mai sus la „fenomenul grătarelor metanoiste”, aş întreba: dacă grătarele nu-s recomandate, de ce ar fi mai bune prăjiturelele la iarbă verde, asezonate cu biciclete şi pantaloni peşior? E vorba de fum, cumva? Din câte ştiu, leviţii mâncau jertfa la grătar, fără prăjiturele la desert.

    • marinelblaj zice:

      Deloc secvenţial, ci cât se poate de… cordial (ca să fie şi puţină poezie! ) îţi spun şi ţie „Bine ai venit în Cetatea de piatră”, Agnusstick! 🙂
      Am citit comentariul tău de trei ori. Nu fiindcă n-ar fi limpede, ci… aproape pentru a-l admira. Spun „aproape” fiindcă aşa suntem noi… ne place adevărul… care ne place!
      În afârşit, cineva care arată şi „the dark side of the moon”. Realitatea migrării înspre „fenomenul Metanoia” nu este un lucru ce trebuie pus doar în cârca „fenomenului”! Aşa cum spui, vina este şi a celor ce nu pot să fie relevanţi în „legalismul” lor. Doar că în toată această ecuaţie se greşeşte într-un punct: „obiectul” migrării. Nu putem considera credinciosul ca pe o simplă „amoebă creştină” neevoluată, care nu se descurcă singură şi nu poate deveni vertebrată, decât dirijată. A da vina pe lideri (că nu-s în stare să-şi „convingă” enoriaşii care este calea corectă) înseamnă a-i considera pe aceşti enoriaşi organisme neevoluate şi incapabile de o gândire proprie. Felul în care pui problema (de altfel logic şi de bun simţ) seamănă mai degrabă cu jocurile acelea în care două echipe luptă să coopteze participanţi la joc (genul „cel pe care îl atingi trece în echipa ta”). Din păcate ai dreptate. „Cam” asta e realitatea în multe locuri ale gândirii noastre.
      Pe de altă parte, e oarecum în firea lucrurilor ca „legalismul să deranjeze pe mulţi” fiindcă nouă ne place mai mult un „creştinism după chipul şi asemănarea noastră” (trasătură mult mai acută în cazul tinerilor datorită tendinţei de răzvrătire post-pubere şi la cei mai în vârstă datorită încăpăţânării în asumarea propriilor valori).
      Personal, eu văd cam aşa lucrurile (evident, „tuşând” extremele!): „legalismul” greşeşte prin politica „patul lui Procust”, „modernismul” prin politica „patului king size” *
      La întrebarea din final aş răspunde scurt: „Cu nimic”. Ceea ce deosebeşte consumul de grătare de cel de prajiturele sunt doar bolile riscate! 😀

      * patul de dimensiuni mari, comod şi confortabil

    • Agnusstick zice:

      Îmi cer scuze: în chestiunea grătarului evanghelic, a legalismului, ca şi a altor idei pe care le ating aici, nu mă adresez lui Marinel Blaj ca şi cum ar fi exponentul lor exemplar (ceea ce, din păcate aş zice, a ajuns pentru unii sinonim cu fariseismul).
      Ai atins o idee care mă incită, anume demonizarea relevanţei. Ea se conjugă cu o alta: demonizarea simţirii, contrapusă antagonic cu exaltarea raţiunii. Sunt foarte multe de spus, discuţia pare interminabilă. Aş zice totuşi încă două vorbe la subiect. Mai întâi, cred că tot ceea ce ni se pare relevant ne revelează celorlalţi şi lui Dumnezeu, scoate la lumină valorile de care ne simţim hrăniţi. Mi se pare o greşeală şi o risipă încercarea de a impune valorile noastre celorlalţi – ceea ce merită cu adevărat să încercăm cred că este afirmarea valorilor noastre în tot ceea ce facem. Dacă valorile noastre sunt bune, cine le observă şi le descoperă apoi în sine le va face să rodească – dacă sunt şi valorile Lui – sau să putrezească mai departe. Dacă avem impresia că felul în care îi putem face pe ceilalţi să adere la valorile lui Dumnezeu (pe care le credem şi ale noastre) trece obligatoriu prin anumite tipare fixe, atunci vom lupta să ne impunem tiparele, nu valorile. Iar a exclude simţirea din orbita valorilor supreme este un nonsens, pentru că valorile nu pot fi abstracte, ci trebuie să ne angajeze fiinţa lăuntrică. Valorile supreme se iubesc cu patimă, nu se admiră. Sufletele nu sunt mecanisme sau calculatoare, ceea ce simţim fiecare ne defineşte poate chiar mai mult decât ceea ce gândim. Da, asta este cel mai cras pietism, recunosc, însă o idee care nu străpunge sufletul nu cred că poate defini complet un creştin. Legalismul cu inimă curată poate fi la fel de plăcut lui Dumnezeu ca şi libertatea în lumină şi har, dar oare suntem în stare să recunoaştem asta, îngăduindu-ne unii pe alţii? Sau ne grăbim să-i reducem pe ceilalţi la statutul de răzvrătiţi care nu aplică exact mecanismele noastre sufleteşti de celebrare a valorilor?
      Nu trebuie uitat că Legea lui Dumnezeu trebuie iubită atât de mult încât să ne facă să cugetăm la ea tot timpul. Fără simţire? Suntem doar procurori ai Legii care ameninţăm în dreapta şi-n stânga, sau credem că putem obliga pe cineva să stea smirnă şi am rezolvat mântuirea? Să fim relevanţi prin valorile noastre, să fim atenţi să nu le lăsăm corupte de simţiri parazite din sfera nonvalorii – dar să fim atenţi şi deschişi la orice semnal care ne arată că între valorile noastre şi cele ale lui Dumnezeu începe să se caşte o prăpastie…

      • marinelblaj zice:

        Agnusstick, ca de obicei (ne cunoaştem din alte locuri 🙂 ), atingi punctele esenţiale. Într-un fel, mi-ai „furat” parţial subiectul următoarei postări… Nu neapărat despre relevanţă, dar…
        În primul rând, sper ca aceia care vor citi prima ta frază să o înţeleagă corect 😀 La prima lectură şi eu am rămas oarecum… surprins!
        Acum, un răspuns mai scurt (sunt pe punctul de a pleca într-un loc în care trebuie să fiu… relevant – no joke!). Poate că eu n-am fost suficient de limpede în lucrurile pe care le-am exprimat. Ideea care mă obsedează pe mine este că această relevanţă de care fac şi unii şi alţii caz este de multe ori doar de suprafaţă. Fără îndoială, pe Dumnezeu nu-L poate înşela nimeni şi nimic, dar pe oameni?
        Relevanţa limitată la ceea ce ţine de „spectacolul” creştin netranspusă şi în intimitatea singurătăţii sau a cercului restrâns este nu gală cu zero, ci… cu minus.
        Dacă pericolul „legalismului” constă în siguranţa mântuirii prin simpla „potrivire” într-un anume standard omenesc, „liberalismul” prezintă pericolul lui „nu contează forma”, ce poate aluneca foarte, foarte uşor în simplul „nu contează” (vezi curente religioase occidentale care propovăduiesc ideea că toţi vor merge în rai!).
        Dar… am să revin cu postarea despre care vorbeam…

    • Marius Radu zice:

      Multumesc, Agnusstick, pentru ca incerci sa fii impartial in observatii.
      Cred ca subiectul „enoriasi furati” este deja „subiectiv” prin definitie. (Marinel, imi dai voie sa ma exprim asa?) Pe cine acuzam de migratie: pasunea sau oaia? Oare cei care ajung sa traiasca altfel decat le este numele – crestin – traiesc altfel daca nu evadeaza din tarcul in care a crescut?
      Oricat ne-am agita, evanghelicii vor alerga dupa o hrana mai buna – unii – sau altii, dupa senzatii interzise in anumite contexte.
      Si, chiar asa: de ce pleaca unii…?

      • marinelblaj zice:

        Marius, în primul rând, bine ai venit în „Cetatea de piatră”! În al doilea rând, nu trebuie să-ţi dau eu voie; atâta vreme cât exprimările sunt „în limite”, nu e nicio problemă! Da, termenul este subiectiv, privit… din ambele perspective. Dacă tot faci trimitere la păsune şi oaie, de ce nu pomeneşti şi de „momelile” care pot fi puse pe o păşune pentru a momi oaia (drobul de… sare, de exemplu – se ştie că animalele de păşune caută aşa ceva! 😉 )
        Apoi, nu cred că evadare este termenul cel mai potrivit… că doar nu vorbim despre închisori! Dă-mi voie să remarc faptul că însăşi folosirea ideii de evadare transmite şi ideea de… „eliberatori”. Asta să fie calitatea pe care şi-o arogă Metanoia?
        „Senzaţii interzise…”? Hm! Să zic vorba aia cu „gura… adevăr grăieşte”? N-o zic! 😀
        Şi o ultimă remarcă: cunosc FOARTE BINE, cel puţin în ceea ce îi priveşte pe cei ştiuţi de mine, motivele plecării. Ce n-am putut „aprecia” a fost indolenţa şi dispreţul cu care s-a realizat „transferul”! Să intru în detalii? Nu cred că ar fi bine! Dar… dă-mi voie să îţi spun două motive: primul este acelaşi pentru care românii votează de ani de zile „pentru contra”, iar al doilea că au modificat versetul din Evrei 10:25, „Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii…” adăugându-i „doar” câteva cuvinte, cum ar fi… „senzaţii interzise”!
        În rest… mulţumesc pentru acest „telefon” pe care l-am tot aşteptat! 😉

      • marinelblaj zice:

        Ah, am uitat un lucru important. Ne cunoaştem de prea multă vreme ca să ajungem să ne supărăm… Putem avea păreri diferite, ştiu cum ne pricepem să ne susţinem ideile ca şi când orice altă părere decât cea proprie e o eroare, numai că… viaţa bate filmul! Nu uita că subiectul principal al postării mele a fost gândul că discuţiile se poartă într-un mod care nu ne onorează ca şi creştini!

      • Marius Radu zice:

        Iti dai seama ca nu e vorba de nici o suparare. Suparat sunt pe cei care au provocat un scandal public, desi nu era cazul. Suparat sunt pe cei care nu au avut nici o tangenta cu „fenomenul” in cauza, fenomen care a produs mai multe vieti schimbate in bine decat in rau.
        E normal sa avem opinii diferite, unghiul de vedere fiind diferit. Dar se trezesc unii sa atace chestiuni legate de forme fara a tine cont de continut.
        Nu contest ca ai cunostina de anumite „anomalii”, dar, la urma urmei, mantuirea este o chestiune personala, si oricat am incerca, nu o putem obtine noi pentru altii. Cu toate acestea putem avea o influenta foarte mare in viata fratilor, pe care am obligatia de a-i „intreba” de sanatate.
        Evadarea nu presupune eliberatori, ci presupune schimbarea locatiei, de obicei fara ajutor din afara, iar aici nu m-am referit la evadare ca dintr-o inchisoare, ci din punctul de vedere al celui „evadat” ca la un mijloc prin care cel in cauza isi gaseste mai bine locul in alta parte. Eu cred ca la orice om comoditatea primeaza, asadar, unui om ii va fi greu sa-si schimbe mediul daca nu are un motiv serios.
        In ceea ce priveste dispretul si indolenta celor care au plecat, asta demonstreaza maturitatea de care dau dovada in momentul acela, adica maturitatea pe care au dobandit-o in locul respectiv (nu vreau sa par rautacios). Schimbarea trebuie sa apara dupa o vreme: in bine sau rau. Nu poti cataloga un om pentru ceea ce a fost candva. Procesul sfintirii dureaza toata viata.
        Cred ca ne cramponam in ideea ca trebuie sa functionam toti la fel.
        In ceea ce priveste „momelile” amintite, nu stiu la ce faci referire. Da-mi un indiciu, sa-mi dau seama daca am fost sau nu momit. Sarea este un element important pentru animale, au nevoie de ea, asadar nu se considera momeala. Daca au sare in punctul A, de ce ar migra catre punctul B?
        Senzatiile interzise era o expresie care descrie actiuni care nu sunt permise intr-un anumit context comunitar, nu era vorba despre „interzise” cum ar fi un pacat. Incearca tu sa bati din palme in biserica din care faci parte. Nu cred ca trebuie sa o faci, cu toate astea nu este un pacat, dar este „interzis” datorita „legilor” de functionare a comunitatii respective. (Nu asocia legile cu legalismul – nu asta vreau sa spun)

        Ar fi bine, in concluzie, sa tragem o aratura nou, sa punem lucerna calitatea intai, sare si apa din belsug, daca ne pasa de sanatatea oilor. Poate asa vor da si lana si lapte…
        (Am fost lung?)

      • marinelblaj zice:

        N-ai fost lung! Tu cred că ar trebui să fii mai preocupat de… lăţime la vîrsta ta! 😀 Just teasing! Iţi răspund mai jos… mă enervează postările înguste…

  15. Lora zice:

    (ihihi, ma hlizesc ca toanta. si eu aveam intrebari in legatura cu presupusa anti-sanatate a gratarului.)

    • marinelblaj zice:

      Un bun venit şi ţie în „Cetatea de piatră”, Lora! 😉
      Acum presupun că te-ai lămurit cu grătarul! Sper că şi cu dulciurile şi alte dulceţuri şi dulcegării! 😀

  16. gh.iulian(l'exateo) zice:

    nu cred ca voi avea timp prea repede sa-mi exprim aici mai pe larg niste pareri despre fenomenul asta(si altele,cred eu colegate-timpul va dovedi asta);oricum cred ca subiectul asta va reveni.
    tin insa sa amintesc musai despre ceva ce-mi vine mereu in minte legat de problematica asta:
    „in contra directiei de astazi in cultura romana”-e vorba de lucrarea din 1868 a lui maiorescu in care analizeaza” formele fara fond”.e inca o lucrare mereu valabila-ba probabil mai valabila azi decat atunci(din nefericire).
    iata doart un citat:”o prima greseala ,de care trebuie astazi ferita tinerimea noastra,este incurajarea blinda a mediocritatilor.”

    • marinelblaj zice:

      Da, Iulian, subiectul va reveni, însă nu sub forma aceasta. De fapt, eu am încercat să ating tangenţial „dilema” în seria de articole „Închinarea – pricină de învrăjbire”, prefaţând involuntar „explozia” discuţiilor pe marginea acestui fenomen.
      Totuşi, cum cred că doar discuţiile pe bloguri se vor mai domoli (nu şi cele… pe la colţuri 😉 ), o opinie, fie ea şi întârziată, nu strică dacă… ajută 🙂
      Cât priveşte citatul dat de tine, vai!, un subiect mult prea vast, mi se pare că această mediocritate este nu neapărat încurajată, ci tolerată (asta însemnând că nu e nici descurajată) în toate „poziţiile” doctrinare. Dacă ar fi să ne referim doar la muzică şi trebuie să recunoaştem că aşa este!

  17. Pingback: E bine când e rău, sau e rău când e bine? | cetatea de piatră

  18. marinelblaj zice:

    Marius, eviodent că nu poate fi vorba de supărare; am vrut doar să mă asigur… Ştii, e necesar cu unii care trăiesc mai nou cu preponderenţă… emoţional 😉
    Tocmai de „sănătate” mă interesam şi eu… Al conţinutului care, din nefericire, în special pentru cei tineri, e influenţat enorm de mult de forme!
    Cât priveşte „evadarea”, tocmai aici e problema… ajutorul din afară. Tu ai locui la fel de bucuros într-o casă construită din materiale luate din alte case, sau ai prefera una construită cu „materiale” noi? Nu ţi se pare că politica aceasta a „clinicii de recuperare” pe care şi-a asumat-o Metanoia, tulburarea produsă în atâtea biserici surori (?) din localitate este una care induce ideea de „deţinere exclusivă a adevărului”?
    Eu nu mă refeream la dispreţul şi indolenţa celor care au plecat! Ştii bine că nu puteam să-i bănuiesc pe ei de aşa ceva! Iţi spusesem că am fost implicat direct in acest „fenomen” al migrării. Oficial. Asta înseamnă o corespondenţă, cu solicitări şi răspunsuri etc. Nu vorbesc în necunoştinţă de cauză. Dimpotrivă, am omis… aroganţa.
    „…cel in cauza isi gaseste mai bine locul in alta parte”. Există o persoană, plecată din biserica noastră, pe fondul nemulţumirilor generate de un partizanat, plecată nu de dragul Metanoia, care era la noi unul dintre cei mai „legalişti”. O cunoaştem foarte bine amândoi. De când a plecat mă tot întreb, când n-a fost această persoană ea însăşi (ca să nu spun altfel!)? Când era „legalistă” la noi (şi era foarte combativă în acest legalism!), sau când este „liberală” la voi? Eşti un om inteligent… asta nu te pune pe gânduri?
    „…unui om ii va fi greu sa-si schimbe mediul daca nu are un motiv serios”. Exact. Pentru unii asta se cheamă… oportunism! Din nou, vorbesc despre caz concret!
    „Incearca tu sa bati din palme in biserica din care faci parte”. Interesant că, dacă mă gândesc din nou la una dintre persoane, îmi amintesc foarte bine ce scandalizată a fost când aşa ceva s-a petrecut la noi în biserică, într-o anumită conjunctură. Să fi avut între timp o „revelaţie”, descoperind adevărata esenţă a închinării?
    „Daca au sare in punctul A, de ce ar migra catre punctul B?” Marius, eu mi-am trăit mai mult de jumătate din viaţă în zone de munte. Unde erau şi oi, ciobani… am învăţat multe. Am aflat, între altele, şi cum se foloseşte drobul de sare ca… momeală. În acest sens făceam trimiterea…
    De acord cu tine în cepriveşte arătura nouă, lucernă de calitate, sare şi apă din belşug. Nu însă şi cu… „poate aşa vor da lână şi lapte”. Aici cred că e marea deosebire de perspectivă. Eu mă gândeam mai degrabă la… miei. Vorbim despre creştere când e vorba despre miei. Când vorbim despre lână şi lapte, deja vorbim despre „o afacere”. Cam nefericită formularea, no offense!
    De fapt, la asta mă refeream când vorbeam despre „spatele scenei”…
    Te asigur că şi noi am învăţat din această „experienţă”… Unul dintre lucrurile învăţate este cum te comporţi când o corabie are probleme de navigare… sari în altă barcă, sau stai să faci ceea ce te îndeamnă responsabilitatea? Asta dacă nu consideri corabia doar o navă de croazieră unde, nu-i aşa, important e… să te simţi bine!

  19. Marius Radu zice:

    Este evident ca oricat am argumenta, nu vor fi doua pareri identice.
    Lana si laptele nu doream sa fie interpretate ca afacere. Nici nu m-am gandit vreodata la asa ceva. Lana si laptele dovedesc, mai intai, sanatatea oii… Apoi apar si mieii.
    Cu oportunismul, nu are rost sa ne agitam. Au fost si vor intotdeauna oportunisti, Nu avem nevoie de fenomenul Metanoia ca acestia – oportunistii – sa existe. Problema se pune: le oferim spatiul si conditiile pentru dezvoltarea caracterului de oportunist in continuare, sau lucram la educatia si responsabilizarea individului?
    Eu stiu ca corabia in care esti a fost abandonata de mai multi. Cu toate acestea, este nedrept sa acuzam „fenomenul” pentru abandon. Hai sa ne bucuram ca „fugarii” nu si-au pierdut credinta cu totul. Cine stie, poate sunt pe cale sa fie transformati – metanoizati – daca vrei…
    Sa nu confundam Metanoia cu atitudini si actiuni ale unor indivizi. Foarte interesant ca nimeni nu a judecat pana acum „fenomenul” bisericilor care sunt in deriva. Atentie: nu poti sta pe loc. Ori cresti, ori scazi. Daca nu este evidenta cresterea sau descresterea bisericii (si aici sa nu intelegi numeric) atunci se prea poate ca lucrurile nu sunt ceea ce par, inseamna ca ne inselam singuri. Crede cineva ca e vorba despre o competitie, fiind necesara jurizarea ei? Oare nu avem un scop comun? Ne pierdem vremea cu nimicuri, cand sunt atatia oameni care ajung in iad. Cei despre care vorbeai au auzit Cuvantul, l-au primit, au facut o alegere. Sunt pe picioarele lor. Daca traiesc altfel decat ar trebui, hai sa nu acuzam Metanoia pentru asta, pentru Metanoia nu este ceea ce ai lasat sa se inteleaga.
    Ca fapt divers, de cand sunt in Metanoia, am fost in cele mai mari incercari ale vietii. Nu am fost prea deranjat inainte. Stim foarte bine ca diavolul nu e prea interesat de cei care ii sunt oricum supusi. Nu te grabi sa tragi concluzii in ceea ce priveste slujirea diavolului inainte de Metanoia! Nu despre asta este vorba. Dar daca traim intr-o stare in care diavolul nu tremura din cauza trairii noastre, vom fi lasati in pace.
    Mai am si altele…

  20. marinelblaj zice:

    Pornind de la afirmaţia ta privind părerile identice, am să încerc să fiu punctual şi… mai scurt. Deci…
    „…interpretate ca afacere. Nici nu m-am gandit…”. Nici eu nu am intenţionat să afirm că TU te-ai gândit la aşa ceva. Sper că ai înţeles bine ce am vrut să spun. Eu doar „am profitat” de exprimare…
    „Nu avem nevoie de fenomenul Metanoia ca acestia – oportunistii – sa existe…” Nu existenţa e problema. Ai dreptate, ei vor exista mereu. E sau nu o problemă exploatarea acestei trăsături de „caracter”?
    „Eu stiu ca corabia in care esti a fost abandonata de mai multi…” Eu ştiu că în corabia aceea au rămas cei mai mulţi! Să fi plecat… elitele?
    „este nedrept sa acuzam “fenomenul” pentru abandon” Nici n-am intenţionat. Nici să acuz. ŞI nici nu m-am referit la abandon. M-am referit la „alura” aceasta de „sanatoriu de recuperare” care ar trebui să fie comună tuturor bisericilor (şi este pentru cele mai multe!). Exclusivitatea aceasta pretinsă… deranjează. Adevărul, nu pe mine doar…
    „nimeni nu a judecat pana acum “fenomenul” bisericilor care sunt in deriva”. Oare? Vezi ce înseamnă… infatuarea?
    „nu poti sta pe loc…” Evident. Cu ce măsurăm creşterea sau scăderea? Cu „entuziasmometrul”?
    „Oare nu avem un scop comun?”. Cum să nu. Problema e la… „scopul scuză mijloacele”. În rest… absolut de acord!
    „de cand sunt in Metanoia…” Ştii foarte bine încercările mele. Fără să plec la Metanoia. Să înţeleg că e ok cu mine sau…?
    „Mai am şi altele…” Şi eu. Dar ce facem, ne întrecem?
    P.S. E posibil să răspund la ulterioare comentarii ale tale cu întârziere. Nu stau permanent azi în faţa computerului. Mă vei înţelege, cu siguranţă. Oricum, aş prefera să ştiu că nu „întindem” la nesfârşit argumentaţia. M-aş fi bucurat ca la replica mea „am învăţat din această experienţă” să fi avut un ecou, dar… pare că nu e cazul… Mai ales că, vorba ta, „nu vor fi două păreri identice”. Of, această… confiscare a adevărului!

  21. Pingback: Metanoia, schimbarea minţii sau… schimbarea macazului? | cetatea de piatră

Lasă un răspuns la Agnusstick Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.