Greutăţi şi… greutăţi


Când se vorbește despre problemele legate de suprapopulare, mai toată lumea face referire la numărul de guri pe care-l poate hrăni Terra. Abordarea este greșită, consideră cercetătorul Ian Roberts, de la London School of Hygiene and Tropical Medicine…” restul ştirii se poate citi aici .

Mai citeam zilele acestea şi despre o altă ştire „bombă”! Ştiţi… genul acela de ştiri „care va schimba total istoria”… Ceva legat de faptul că nişte oameni de ştiinţă au ajuns la concluzia că teoria privind expansiunea Universului este greşită şi că, de fapt, toate datele indică faptul că în realitate va veni un moment dat când timpul se va opri, Universul va îngheţa etc… Ceea ce ar mai „linişti” omenirea ar fi „amănuntul” că acest lucru se va întâmpla peste nu ştiu câte miliarde de ani! Uf! Putem răsufla uşuraţi. Bine că n-au aflat comercianţii de haine călduroase, fiindcă atunci să te ţii vânzări!
Ceva mă face să cred că ar fi fost mai bine ca aceşti oameni de ştiinţă să fi citit măcar o dată Biblia pentru a vedea cum e cu timpul, vremurile şi… vremea lor!

Cât despre ştirea aceasta cum că „Omenirea cântărește 287 de milioane de tone. Ce pericole ne pândesc…”, ar trebui să spun două lucruri:
1. Nu mă simt deloc vinovat… la greutatea pe care o am! 😀
2. Abordarea cercetătorului menţionat este… greşită! Omenirea nu cântăreşte atât de mult din cauza obezităţii unora! Mă tem că ea se datorează mai degrabă faptului că sunt atât de mulţi oameni… grei de cap!

Un „grăsuţ” pe care nu se poate supăra nimeni!

Reclame

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări... stânjenitoare, Disperări, Smile..., Uncategorized, Ştiri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

30 de răspunsuri la Greutăţi şi… greutăţi

  1. Katia zice:

    Nu stiu, nu stiu ce sa spun… Cred ca toti grasii sunt niste inconstienti deprimati. Am o problema foarte mare de toleranta in ce-i priveste, si se accentueaza problema mea invers proportional cu inaltimea grasilor. Cel mai aiurea e ca nu am dreptul la o problema de felul asta pentru ca daca Dumnezeu ii iubeste, vai! trebuie sa-i iubesc si eu. O singura grasa mi-a atras atentia si aia ba isi castiga stima in ochii mei, ba si-o pierdea imediat ce scotea de oriunde ceva de mancare. Manca orice in orice conditii. Cum se poate suporta asa ceva? Numai in zeflemea ii vorbeam pentru ca imi spargea nervii, dar nu prea aveam pe cine lua la vale pentru ca era si sensibila la atacuri la grasime. Ce mai tura-vura, oamenii grasi pierd sansa la demnitate daca sunt inteligenti, pentru ei dor cel mai tare kilogramele in plus. Sa ma fereasca Dumnezeu de pofta de mancare, atata mai spun!

    • marinelblaj zice:

      Ei, uite ceva de care eu, unul, n-am de ce să mă tem! Vorba soţiei… pagubă la casa omului! 😀

    • Elisa zice:

      unii se ingrasa pentruca sufera de „foame nervoasa”;
      nu-si dau seama cind sunt nervosi cit maninca;
      altii pot fi frustrati;
      altii avind modificari de metabolism;
      dereglari hormonale;
      si dereglari ale „simtului bun”
      toata vitaa am luptat cu killogramele, si acum ma chinui cu un regim, desi am baieti de 45 si38 ani;
      am dat 5 kg;
      as mai da macar 3kg, am gasit o dieta extrafaina Dieta Dunkan, pt.cne este interesat. 🙂
      dar daca ei ma cearta, inseamna ca „am ceva in plus”
      imi plac mult fructele, insa ele dupa ce contin fructoza( tot zahar e, pina la urma)
      dau pofta de mincare;
      asa ca, sa nu ne suparam pe toti grasii;
      am „noroc” ca proportionalitatea mi-a fost prietena , nu dusman. 🙂
      nu vreau sa ingreunez Planeta cu greutatea mea corporala,
      dar nici sa stau rau cu cantitatea de materie cenusie…sa fie mai „grea”
      dar nu si capul. 😉

      • gh.iulian(l'exateo) zice:

        …unii se ingrasa
        eu m-am ingrasat „dupa”.”inainte”,mincam mai mult,dar total iregulat,pierdeam noptile,fumam,”faceam abuz de axces de alcooluri”,etc.,in general „ma consumam” pe altarul viciilor si pacatelor.”apoi” in fo 3 ani „altfel” am acumulat fo 30 de kile.oricum acum incep sa incerc sa scap de ceva centimetrii in plus,pt ca,oricum cred ca niste curele prea xxxl (nejustificate de vreo boala sau ceva de genul asta) amintesc de vorba aia cu :”una spui ,alta…infuleci”!

  2. emanuel zice:

    o modalitate de a rezolva greutatea corporala e sportul practicat cu regularitate mai ales dimineata. ginditi-va putin, in Romania sunt doar 8 din 100 de romani care fac sport in mod frecvent si mai mult de 45 min.
    deseori burta este pur si simplu influentata de alimentatia bogata in grasimi si carbohidrati si mai ales in multa lene fizica. sa nu uitam ca intr-o alta statistica a obiceiurilor alimentare a reiesit ca romanul consuma in primul rind carne prajita, cartofi si prea putine legume. in japonia incidenta bolilor canceroase ale aparatului digestiv e undeva la un 1,7% deoarece masa unui japonez e bogata in legume (peste 55%) si cruditati (carne de peste), pe cind la noi a crescut ingrijorator de mult in ultimii ani (influenta fast foodului) aproape de 45%.
    am facut si eu un experiment: in 6 luni am mincat in fiecare seara la KFC in conditiile in care faceam alergari lungi dimineata, in jur de 2 ore de alergare si constatarea era urmatoare: kilogramele nu coborau spre 70, iar oboseala fizica intervenea mai repede in ritmul de alergare. greutatea mea era undeva la 75 kg la 1, 74 m. apoi urmatoarele 6 luni am trecut pe alt regim constand in general din cereale integrale la micul dejun si in timpul zilei fructe, salate, si foarte putina carne si mai ales fara prajeala, in conditiile in care am mentinut acelasi tip de alergare lunga. ei, bine dupa doua luni coborisem la 72, 5 kg iar in luna a sasea aveam 69,5 si ritmul de alergare se imbunatatise. dupa consumarea a 21 km in 2 ore as mai fi putut alerga inca 5 la acelasi ritm. asadar in conditiile unui organism sanatos o alimentatie de doi lei te transforma intr-un obez oricita miscare crezi ca faci ptr ca iti deregleaza in timp metabolismul, ficatul si concluzia e ca sportul e degeaba daca regimul de alimentatie nu e sanatos.

  3. emanuel zice:

    si revenind la statistica cu sportul, am fost recent in strainatate si in fiecare seara vedeam zeci de oameni alergand sau facand power walk. iar oamenii aveau unii peste 50, altii peste 70 si erau mai relaxati, luminosi (semn ca sportul are o functie terapeutica fantastica). la noi pensionarii la virsta batranetii nu numai ca fizic arata groaznic ca si cum nu ar fi avut nicio tinerete, dar mai sunt si agresivi si rai si cauta oricind motiv de cearta, prefera sa mearga cu autobuzul in loc sa faca o plimbare pe jos, plimbare ce imbunatateste sistemul cardiorespirator, prefera sa leneveasca in parcuri in loc sa caute un prilej de miscare. nici nu ma mir ca ajung atit de urit. la batrinete continua acelasi tratament ca in tinerete, doar ca eu stiu ca o alergare in tinerete tine medicamentele departe de tine la batrinete.
    e rusinos ptr o tara cu atitia sportivi de calitate ca doar 8 romani din 100 sa faca sport in mod regulat (adica macar de doua ori pe sapt). sunt pe penultimul loc din europa.
    eu am observat un aspect important: cind incepi sa alergi cu cap organismul nu iti mai cere mincare proasta si grasa. aproape ca nu o mai suporta. eu am ajuns sa nu mai suport prajelile.
    aproape ca organismul imi dicteaza ce sa maninc. cit sa beau si cit sa nu beau. Dumnezeu ne-a creat cu cap. unde nu e cap vai de burta si de inima si de batrinete.

  4. emanuel zice:

    o ultima completare referitoare la mincare: in timp ce in occident junk food-ul e ieftin iar mincarea organica sau mai putin procesata e foarte scumpa, la noi raportul arata ca junk food-ul e mai scump (aproape o moda) iar mancarea naturala mai ieftina si inca se mai gaseste in pietele romanesti.

    • L.I. zice:

      las` ca mie-mi convine asa.

    • Katia zice:

      Emanuel, daca afli o veste buna precum cea prin care s-ar anunta ca putem slabi mancand ce ne place, sa nu ne uiti. Pana atunci haideti sa gasim fiecare modul cel mai prietenos catre corpul propriu, de ardere al caloriilor in plus, inainte sa dam cu totul in nesimtire. MODERAT.

    • marinelblaj zice:

      Mulţumim pentru sfaturi, Emil ! Of, îmi amintesc de perioadele trăite la munte cu bucurie şi regret enorm viaţa stătută (nu statică) pe care am trăit-o exact când ar fi trebuit mai mult să o evit! Aviz amatorilor de aceleaşi greşeli!

  5. marinelblaj zice:

    ŞI CA SĂ VĂ TREACĂ SUPĂRAREA, AM IMBOGĂŢIT ARTICOLUL CU CEVA… RECITIŢI-L! 😀

  6. gh.iulian(l'exateo) zice:

    am totusi vaga impresie ca postarea asta era (si) despre altceva 🙂

  7. marinelblaj zice:

    Dragii mei, am decis, totuşi, să moderez câteva comentarii care nu doar că nu aveau legătură cu subiectul, dar nu erau nici un dialog potrivit cu acest blog. Invit la recitirea celor scrise la „Reguli”. Mulţumesc că aţi înţeles!

    • Katia zice:

      Nu as fi comentat negativ la adresa nimanui, daca nu ai fi dat tu tonul, Marinel. Ai pomenit despre oameni grei de cap si eu modesta, am inteles ca e voie sa ne dam drumul la vale… Aiurea… In schimb, iti sunt foarte recunoscatoare pentru moderarea comentariilor, erau intr-adevar nefolositoare. Poate curge apa multa pe garla fleacurilor cand noua ne e bine. Ce critici beton putem deveni! Avem sau nu un crez, avem sau nu o idee care sa poata sta in picioare cat de cat, chiar nu e important! Important e sa-l ataci pe cel din preajma ta, asta e politica de tip otoman a pocaitilor. Nu conteaza ca mintiuta nu prea a fost in stare sa nasca o idee acatarii de cand e ea. Ceea ce poate face foarte bine e sa alerge pe urmele spuselor celorlalti, ca un sorecar de vanatoare. Muste care observa numai gunoiul si-l prefera. Pe acest blog sunt multe lucruri foarte folositoare. Acolo mai greu s-ar gasi ceva de spus pentru unii. In schimb, la chestiuni negative apare imediat reactia, incepe cate unul si se agita confuz, isi loveste palma peste frunte, cade in bolboroseala si face imediat spume la cioc. E o reactie cat se poate de naturala si totodata portita de intrare si desavarsire a raului. E placut sa ne arda de gingasii, de dragalasenii de ochii lumii sau mai putin false… Dar pe mine ma dispera sa constat cat de putin lucreaza dragostea in noi. Toata Evanghelia e doar vorbe, pentru ca faptic, in dialogurile dintre pocaiti cu greu vei vedea o farama de dragoste. Vei vedea totusi, cat de usor se lezeaza si auto-lezeaza unii, cat de mare le este ego-ul, cat de usor pot calca peste capul altuia, si in general ce mare cotet e sufletul omului. Teoretic ne iubim foarte tare. Practic ne dam in cap. Ce se poate intelege din asta? Ca-L stim pe Hristos din auzite si ca de fapt nu ne-am intalnit cu El inca sau L-am uitat.

      Acum e posibil sa apar cineva si sa sara pana in tavan, spunand:”tu vorbesti?” Pai eu nu ma exclud pe mine. De unde stie acel cineva, de exemplu, ca nu sunt eu prima grasa la care m-am referit. Eu despre mine scriu in primul rand, indiferent de persoana pronumelui la care scriu. Cei care vad undeva o problema, de ce nu se duc sa se roage in tacere? Pentru ca e mai usor sa dai cu bata in balta si sa-i stropesti pe toti de sa vada curcubee.

      • marinelblaj zice:

        Katia, am intervenit puţin asupra comentariului tău dorind să nu las mai departe personalizarea. Tu ai dreptate în unele lucruri. Ceea ce nu este însă corect aş putea rezuma în câteva puncte (şi aici mă includ şi pe mine, autorul textului):
        – nu poţi pretinde tuturor să gândească în aceleaşi repere. Lipsa de percepţie a „fineţurilor” nu este strict o poblemă de prostie, ci poate fi şi un semn al dorinţei de a nu rătăci în detalii. Unii suntem mai idealişti, alţii mai nonconformişti, alţii mai realişti etc. Şi tocmai asta ar trebui să facă mai frumos creştinismul nostru: UNITATEA ÎN DIVERSITATE.
        – nu am învăţat încă să reacţionăm cum trebuie. Dacă „sare până în tavan” cineva, nu este obligatoriu „să mă caţăr” şi eu acolo!
        – credem prea mult în părerile proprii. Aştept încă ziua în care să fiu întrebat aici, pe blog, „ce ai vrut să spui cu asta?”!
        Şi ar mai fi…
        Dar eu vreau să promovez aprofundarea ideilor pe care le scriu pe blog şi nicidecum să transform acest blog într-un câmp de bătălie cu sânge şi răniţi. Cu atât mai puţin şi cu decedaţi… mortal 😀
        Am să încerc să nu mai fac greşeala de la această postare (şi din câte îmi amintesc la încă o alta!), respectiv, am să intervin imediat ce voi observa că discuţiile merg pe lângă subiect.
        NOTĂ: Probabil că am fost eu exagerat de subtil încercând să sugerez conexiunea dintre „citirea Bibliei”, „teoriile tot mai fanteziste” şi… „greutatea de cap a unora”. Au şi subtilităţile limita lor!
        Acum, că am atras atenţia asupra subiectului REAL al postării, sper să (mai) fie ceva de comentat! Sine ira et studio!
        Oricum, moderarea pe care am făcut-o m-a scutit de supărare! 🙂 Chiar nu-mi place să fiu supărat pe nimeni!

      • Katia zice:

        (Poti sa stergi cu totul comentariul asta, doar cu tine discutam, nu e nevoie sa citeasca si altii ce scriu eu, sa citeasca Evanghelia mai bine si sa o implineasca)

      • marinelblaj zice:

        Am citit, Katia, şi l-am păstrat doar pentru mine, fiindu-mi adresat! Mulţumesc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.