Astăzi am avut parte de o mare surpriză. Încercând să finalizez sortarea filelor muzicale ale perioadei JUST M.E. am dat peste o filă despre care nu ştiam ce reprezintă. Evident, titlul îmi era cunoscut. „Life like a whisper” fusese o piesă pe care o cântasem cu Eugen în perioada în care cântam cu trupa „Lotus” a lui Nell Ciorăscu, în Râmnicu Vâlcea. Nu-mi amintesc să o mai fi cântat de atunci vreodată. Sincer, o şi uitasem. Nici acum nu-mi mai amintesc decât frânturi din textul ei. Dar… surpriza a fost când am deschis fila să o ascult! Cred că este singura înregistrare live pe care o am din acea perioadă. Deşi cântam cu „Lotus”, aveam „momentele Marinel şi Eugen”. Eram porecliţi „Simion şi… Telefunken”, o alintare cu trimitere mai mult decât onorantă la Simon şi Garfunkel. Şi chiar dacă din punct de vedere muzical nu e ceva deosebit, faptul că este „ceva live” din anii ’80 ai JUST M.E., chiar şi detaliul că în acei ani de comunism, în care a cânta în engleză era o adevărată „sinucidere” dacă nu aveai aprobări speciale, face din fila aceasta o adevărată comoară. Cel puţin pentru mine…
Aşa cum spuneam, nu îmi mai amintesc textul. Am să încerc să-l reconstitui după înregistrarea aceasta. Dacă reuşesc… va fi un update.
LIFE LIKE A WHISPER
Text şi muzică: Eugen Blaj
asta da supriza. imi place.
Dacă pentru mine, care am fost acolo şi am auzit 😀 a fost o surpriză…
o surpriza care cere un poem, poate la fel de melancolic si nostalgic (in sens tarkovskian) precum piesa voastra:
„cuvinte sărate
cuvinte amare făcute
din tăcere pentru
tăcere – noapte flămândă
cât toate nopţile
când inima e un fagure
sterp
voci încleiate de
amintirea mierii
doar strigăt
strigăt doar”
(emanuel guralivu)
Ce bine-ai sesizat… „amintirea mierii doar strigăt, strigăt doar”…
poemul va face parte din manuscrisul la care lucrez acum „acuarele, blues si alte chestii”. finalul poemul e un ecou care se intoarce spre sine in felul bumerangului…
Pe când îl vedem?
Cat de misto…
Şi eu care am crezut că-i doar… haios! 😀