JUST M.E. – Istoria unui vis (XII) “Casa mea”


Încă o piesă „JUST M.E.” lucrată vocal împreună cu Sebastian. Ceea ce îmi amintesc în mod special despre piesa aceasta este… rapiditatea cu care am finalizat-o. De îndată ce Eugen mi-a cântat ideea principală a piesei, aproape că „am auzit” mental ce urma să devină. Şi, ca şi cum ar fi fost o completare firească, auzind-o în varianta „în doi”, Sebastian a înţeles imediat unde îi era locul! Deşi aparent o piesa facilă din punct de vedere muzical, „Casa mea” îmi rămâne foarte dragă, măcar pentru că degajă, în pofida aparenţelor, un optimism care, întemeiat, ne-a cam lipsit! Şi ar mai fi un detaliu. Îmi amintesc că îi propuneam lui Eugen o ilustraţie specială, ca fotografie, la această piesă. O casă din Orlando, Florida. A fost foarte amuzat. Iată mai jos şi fotografia cu pricina şi, evident, piesa.

CASA MEA
Text şi muzică: Eugen Blaj

Sunt ore-n şir de când privesc
spre un punct fix pe tavan
şi fiecare clipă care trece-a fost
o rătăcire şi-un liman…

Iată-mă acum din nou aici,
mi-e somn…
iată-mă privind din nou în gol…
Aici e casa, aici e casa mea…

Când pleoapa nopţii se va risipi
şi drumul meu spre cer se va sfârşi
în zorii de zi
o nouă zi va încerca
să smulgă iar din piept comoara mea!

Sunt un izvor cu apă lină care
se-nalţă zi de zi,
mâine poate voi fi ploaie sau furtună,
nu pot şti…

Şi viaţa asta-i casa mea,
dar noaptea-i altceva,
e o fereastră larg deschisă,
noaptea-i comoara mea…

Sunt ore-n şir de când privesc
spre un punct fix pe tavan
şi fiecare clipă care trece-a fost
o rătăcire şi-un liman…

Iată-mă acum din nou aici,
mi-e somn…
iată-mă privind din nou în gol…
Aici e casa, aici e casa mea…

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în JUST M.E., Muzichie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la JUST M.E. – Istoria unui vis (XII) “Casa mea”

  1. Katia zice:

    Nu se aude nimic. Corectati.

    • marinelblaj zice:

      Scuze! Am corectat. Sper….

      • Katia zice:

        Ναι, ευχαριστούμε!

        Tavanotherapia asta… Dialogul constiintei cu desertaciunea si dialogul memoriei cu trecatorul existentei. Nu stiu cei carora timpul ne-a cam trecut, ce legatura avem cu dispozitiile astea de adolescent melancolic. 🙂

      • marinelblaj zice:

        Cu plăcere!
        Vai! Timpul ne trece doar când, cu faţa spre tavan, nu mai privim, că ne-au închis alţii ochii! În rest, dacă pierdem legătura cu tinereţea noastră…

  2. emanuel zice:

    nu e o piesa facila. e o piesa pentru chitare. e atit de antrenant dialogul dintre ele. aproape ca simti cum contempland devii izvorul, suspendarea intre ratacire si liman si totul intr-o alerta a meditatiei. jocul chitarelor m-a dus cu gindul la o piesa a formatiei pro musica si anume „curcubeul”.

    • marinelblaj zice:

      Eh, am spus „aparent”. Unii aşa au considerat-o…
      Of, Pro Musica… încă una dintre trupele care au avut neşansa de a trăi în comunism! Şi de a fi uitată prea devreme! Bine că au loc acum tot felul de… zdubi şi zdobi… 😦

  3. Strong Independent Woman zice:

    As putea sa jur ca am auzit-o la radio.

    • marinelblaj zice:

      Da, din câte îmi amintesc a fost difuzată o dată, dar nu ştiu unde şi nici n-am „prins” emisiunea! Mi-a spus Eugen doar!

      • marinelblaj zice:

        Cred că a fost Eugen acum câţiva ani pe la Europa FM cu câteva dintre ele, înainte de a se îmbolnăvi, dacă bine îmi aduc aminte. Îmi povestea că au fost cei de acolo foarte impresionaţi (scuzaţi lipsa aparentă de modestie), dar că nu e ceva care să stârnească interes! 😀

      • emanuel zice:

        asta n-am stiut-o! iata o surpriza neasteptata. pai cum sa prezinte interes pentru europa fm cind astia au ajuns sa dea pina la refuz piesa romaneasca manelizata de la eurovision sau piesa imbecila de-a dreptul e vara nu dorm a nu stiu carui muzician contemporan cu noi…

      • marinelblaj zice:

        Şi eu uitasem, Emil! N-are importanţă! Dacă poporul cere pâine şi circ…

      • Strong Independent Woman zice:

        Ah, deci nu m-a inselat batrana mea memorie… bun, perfect!

      • marinelblaj zice:

        Păi, nu se spune că femeia are cea mai bună memorie? Nu te uită (şi nu te iartă) NICIODATĂ! 😀 Se spune…

  4. Pingback: Punct fix pe tavan… | cetatea de piatră

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s