A fost o vreme în care, oarecum obsedat de transpunerea în imagine a sentimentelor, am „colecţionat” câteva… Din păcate, nu mi-am notat şi sursele, neştiind că le voi folosi. Căutând ieri imaginea potrivită pentru articolul precedent am dat peste o lucrare ce mi-a adus aminte de cu totul altceva. Sau…?
Imaginea aceasta mi-a amintit de poezie… Şi de cîteva versuri vechi… vechi
Searbăd în ape mă lepăd
de somn
la ora pierdută-n uitare…
Nimic nu-i străin din ce-am fost,
nici nou din tot ce mă doare…
(1975)
cetatea de piatră 