Circulă pe internet tot felul de mesaje. Unele care te scot din sărite, altele pe care le-ai văzut de zeci de ori, unele simpatice, altele având semnificaţii şi mesaje care contează…
De obicei mă uit prima dată cine este expeditorul. Cum, în mare parte, îmi cunosc oamenii din cercul de cunoştinţe, nu deschid ataşamentele, chiar dacă este o persoană cunoscută dar de la care ştiu că nu mă pot aştepta neapărat la ceva care să conteze. Îmi pare rău. Eu nu mai am atât de mult timp…
Astăzi însă primit un e-mail cu un mesaj pe care îl mai primisem anterior. O povestioară cu tâlc. Nu neapărat o „capodoperă”, dar… cu tâlc. Şi, pentru că se apropie alegerile locale şi noi românii suntem experţi în a „milita” (ce cuvânt frumos, dar departe de sensul real la noi!) într-un fel, a vota (sau nu!) în alt fel, dar sigur a comenta „pe rupte” după, m-am gândit că n-ar strica să preiau această istorioară.
Nu ştiu cine este autorul ei. Sper să nu încalc în vreun fel copyright-ul. Dacă am făcut-o şi sunt atenţionat… postarea aceasta va dispărea! 😀
Un tânăr mergea pe jos printr-un sat şi, la un moment dat, decide să ia o pauză.
Se aşează pe o bancă, unde se afla un om mai în vârstă, şi încep, firesc, să vorbească despre ţară, guvern, despre legiuitori şi cei asemenea lor.
Domnul îi spune tânărului:
– Eu îi compar pe parlamentari şi pe alţii asemenea cu o broasca ţestoasă aşezată pe un stâlp.
Intrigat, tânărul îi spuse:
– Eu nu înţeleg aceasta analogie … Ce vreţi să spuneţi, domnule?
Domnul a explicat:
– Dacă te plimbi prin ţară şi vezi cumva o broască ţestoasă stând in echilibru pe capătul de sus al unui stalp de gard, ce poţi să te-ntrebi?
Văzând nedumerirea de pe faţa tânărului, continuă cu explicaţia:
– În primul rând: Nu intelegi cum A AJUNS acolo.
– În al doilea rând: Nu poţi să crezi că STĂ acolo.
– În al treilea rând: Ştii sigur că nu ar fi putut SĂ AJUNGĂ ACOLO SINGURĂ.
– În al patrulea rând : E clar că N-ARE CE CĂUTA ACOLO.
– În al cincilea rand : Eşti convins de faptul că aceasta NU VA FACE NIMIC FOLOSITOR cât timp stă acolo.
Concluzia: singurul lucru raţional ar fi s-o ajuţi să coboare, iar ca să o ajuţi să coboare trebuie să fii ACOLO, la VOT.
Mulţumesc Simona I. pentru e-mail.
Uf, nu stiu. Mai e regula 2: ca s-o ajuti sa coboare trebuie sa pui alta in locul ei. GOTO „In al doilea rand”. 🙂
Uf, DA! 😦