Mi-am amintit astăzi, citind versetul de mai jos, de o istorioară pe care nu mai ştiu… de unde o ştiu! Cred că merită să medităm puţin, măcar puţin, la tâlcul ei…
„Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” (Matei 7:22)
„Se făcea, într-un vis, că la uşa unei biserici oarecare a bătut un bătrân. Când i s-a deschis, cu un glas blând, omul a întrebat: „E aici Dumnezeu?”
Cel ce i-a deschis a făcut ochii mari şi a fugit la pastor spunându-i despre bătrânul de la uşă. Pastorul, mirat, i-a răspuns: „Păi, nu i-ai spus că azi e marţi, dar că aici se studiază Cuvântul, se cântă şi se predică de câteva ori pe săptămână?”
„Dar nu asta m-a întrebat!”
„Şi nu i-ai spus că de fiecare dată chemăm Duhul Sfânt să ne umple inimile, că botezăm oameni şi că, în general, avem tot felul de programe creştine?”
„Păi, altceva m-a întrebat!”
„Bine, dar ce vrea omul ăla atunci?”
Pe când să aud răspunsul… m-am trezit. Păcat! Eram curios…
cetatea de piatră 
Oamenii ar trebui sa-l vada pe Domnul in noi ,nu sa-l caute in biserica asa cum multi se asteapta cand vin la noi la adunare.
Doamne tare as vrea ca Domnul Isus sa fie vazut in fiecare zi in viata mea si atunci cand trec prin furtuni.
Nu pot decât să spun: Amin!
poate unii se asteapta sa-l vada pe Dumnezeu in biserica in carne si oase. asa-i, Cip? 😀