În mâna de Olar…


O înregistrare – live – veche despre o experienţă niciodată veche pentru a fi uitată. A mai fost publicată aici… Şi nu mai e nimic de adăugat…

ÎN MÂNA DE OLAR

Un ghem de lut murdar, e tot ce ştiu că sunt,

Olarul mă frământă-n mâini şi flăcările ard;

Ard cu foc şi cu furie şi-s aspru frământat

De forma ce-o voi căpăta, sunt sigur, n-am să scap.

Visează, deci, să pot păstra nădejdi care nu pier

Şi lacrimi varsă ca să pot în flăcări să rezist,

Să-mi porţi durerea de-a nu şti ce-nseamnă viitor

Căci nu în vise am răspuns, ci-n mâna de Olar…

Şi lacrimile răcoresc şi focul parcă-i blând

Ajung să capăt formă şi întreb oare cu care scop?

Mă-ntreb mereu, neîncetat, ce oare am să fiu?

Poate un vas frumos şi-n mâna Lui mai de folos.

Visează deci, să pot păstra nădejdi care nu pier

Şi lacrimi varsă ca să pot în flăcări să rezist

Să-mi porţi durerea de-a nu şti ce-nseamnă viitor

Căci nu în vise am răspuns, ci-n mâna de Olar…

Sunt frământat adânc, dar flăcări nu mai simt

Puterea frământării, ştiu, transformă tot ce-i rău

Arsuri mult mai adânci simt şi-acum pot să-nţeleg

Prin viaţa dată pe Calvar viaţă am şi eu

Visează deci, să pot păstra nădejdi care nu pier

Şi lacrimi varsă ca să pot durerea să o port

Să-mi porţi durerea de-a nu şti ce-nseamnă viitor

Căci nu în vise am răspuns, ci-n mâna de Olar…

Doamne, eu ţinta n-o cunosc

Dar toate Tu le ştii!

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Amintiri, Întrebări întrebătoare, Biserica, Muzichie, Pe gânduri, Reluări, Sare... amară, Trecător prin lume, Zidul plângerii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la În mâna de Olar…

  1. adrian zice:

    sunt nevoit sa ma repet: imi place!

    • marinelblaj zice:

      O! Şi eu sunt nevoit să mă repet: mulţumesc!
      Am păstrat, Adrian, înregistrarea asta fiindcă niciodată n-am să o mai pot cânta aşa cum am cântat-o atunci… E exact la fel cum niciodată nu mai poţi spune „te iubesc” aşa cum o spui prima oară în viaţă!

  2. gh80iulian zice:

    nu de mult ,am inteles de ce trebuie Olarul sa ma framante adinc:pt. a ma elibera de” memoria materiei”(asta naste mereu cate-un fir de tendinta de a reveni la forma initiala-oooff! si cat mai are de framantat Domnul la mine)

  3. Pingback: Cinci | lumea adam(a)ică

  4. gratianmoza zice:

    Reblogged this on viata spirituala and commented:
    Fie ca Olarul să-Și desăvârșească lucrarea și în viețile noastre.

  5. gratianmoza zice:

    Fie ca Olarul să-Și desăvârșească lucrarea și în viețile noastre.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.