„Pentru ce nu-mi ierţi păcatul şi pentru ce nu-mi uiţi fărădelegea? Căci voi adormi în ţărână, şi când mă vei căuta, nu voi mai fi!” (Iov 7:21)
Nu-i aşa că uneori trăim cu impresia că până şi Domnul este nedrept cu noi? Că am merita mai mult? „Doamne, doar Ţi-am slujit cu credincioşie toată viaţa mea!”, strigăm către ceruri. Şi cerurile par să fi amuţit…
Apoi ne dăm seama (oare?) că greşim şi rostim un „Facă-se voia Ta” mai mult cu resemnare decât cu convingere…
Este Dumnezeu nedrept?
Da! Dumnezeu este nedrept… dacă Îi măsurăm dreptatea după etalonul dreptăţii noastre! Abia dacă ne debarasăm de acest etalon începem să înţelegem. Ce este dreptatea şi cine este Dumnezeu!
cetatea de piatră 
In astfel de situatie, mi-as dori sa vad ce „distanta critica” se poate adopta. Sa fii distant si neimplicat fata de eul durut. Asta da victorie! Fata de problemele altora e foarte usor de pastrat distanta critica si datul cu parerea iese natural si corect. Cand insuti te afli in foc, mai e la fel de usor?
Ca unul care am treut, şi nu o dată, prin „foc”, pot să-ţi spun că POATE fi uşor. Dar, dacă credinţa pe care o ai există şi în cotloanele inimii, nu doar la suprafaţă, e mai mult decât uşor; e o bucurie! E nevoie de timp… şi Pavel a avut nevoie…
nu stiu daca „ne debarasam „e expresia cea mai potrivita (sau completa)…in rest,intr-u totul de acord :Dumnezeu e de foarte multe ori nedrept-din perspectiva umana(perspectiva asupra Domnului,a dreptatii si a omului)
De ce să nu fie potrivită? Eu, unul, prefer să încerc să folosesc doar etalonul dreptăţii lui Dumneyeu decât să-l folosesc pe al meu! E mai sigur!