Ascultăm muzică, dar să nu uităm cui Îi datorăm muzica!
Spunea cineva foarte apropiat şi totuşi foarte departe despre aduceri aminte… Şi mi-am amintit de o înregistrare făcută, evident, cu ceva ani în urmă. Îmi amintesc că a fost „live” (de unde şi calitatea nu tocmai grozavă a înregistrării) şi că am fost încântat de vocile celor două foarte tinere şi talentate surori care m-au însoţit vocal, Maxenţia şi Renata. A fost o încântare şi o binecuvântare să cântăm împreună acest imn vechi atât de drag mie!
AL MEU EŞTI, ISUSE
(William R. Featherston – Adoniram J.Gordon)
Al meu eşti, Isuse, ce mult Te iubesc!
A lumii plãcere eu n-o mai doresc.
Tu eşti Salvatorul şi Te preţuiesc,
De-acum, o, Isuse, nespus Te iubesc!
Ca sã mã rãscumperi pe cruce-ai murit,
Şi spinii-a Ta frunte adânc au rãnit.
Întâi m-ai iubit Tu, în veci Te slãvesc,
De-acum, o, Isuse, nespus Te iubesc!
În viaţã şi-n moarte, Isus, Te doresc!
Slãvesc al Tãu Nume atât cât trãiesc.
Sudorile morţii când mã copleşesc,
Voi zice: Isuse, şi-acum Te iubesc!
În faţa mãririi, la tronul de sus,
Uita-voi de jalea ce-n urmã-a apus.
Cununa de slavã atunci o primesc,
Şi vesel voi spune: Isus, Te iubesc!
Dar aici nu a comentat nimeni?
( 🙂 )
Ori nu le-a plăcut, Katia, ori au rămas… muţi! De degete… 😀