A zdrobi, zdrobire…


„Dacă ai fi voit jertfe, Ţi-aş fi adus: dar Ţie nu-Ţi plac arderile de tot.  Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită” (Psalm 51:16-17) 

De câte ori nu ni s-a părut că încercările sunt fără sfârşit? Că viaţa este nedreaptă şi că (deşi ne-am temut adesea să rostim aceasta cu voce tare), Însuşi Creatorul vieţii este nedrept? Ne-am amintit de atâtea ori, ca un reproş nerostit, cum „calea celor răi propăşeşte”…
O, da… n-am uitat mulţimea de ilustraţii prin care ne este prezentată desăvârşirea ca un proces de şlefuire, de trecere prin foc dar… nu-i aşa că parcă ne-ar fi plăcut să rămână doar ilustraţii? Eventual, cel mult cu aplicaţie pentru alţii!
La Dumnezeu nu se suie „factura” jertfelor noastre, ci „mirosul” lor plăcut. Acelea sunt „jertfele plăcute lui Dumnezeu!”
Încercări fără sfârşit?
Nimeni nu zdrobeşte ceva fără să dorească să obţină ceva din acea zdrobire…
Pentru un strop de parfum extrem de scump sunt zdrobite parcele întregi de flori!…

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Biserica, Frumuseţi, Pe gânduri, Picături, Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la A zdrobi, zdrobire…

  1. Macar un… parfumometru… n-ar fi dragut sa avem? Sa vedem cat mai dureaza pana se obtine stropul acela de parfum? Cat de lung e drumul? (intrebari retorice…)

  2. L.I. zice:

    La Dumnezeu nu se suie „factura” jertfelor noastre, ci „mirosul” lor plăcut. Acelea sunt „jertfele plăcute lui Dumnezeu!”

    adica lui Dumnezeu ii face placere sa ne vada incercati si prin incercari? hmmm. eu sper ca nu.

    • marinelblaj zice:

      L.I., în primul rând, de ce să considerăm doar încercările ca fiind jertfe? Apoi, e drept că eu aici mă refer la încercări, dar nu DOAR ele sunt jertfe. Iar dacă Dumnezeu vrea să ne încerce, de ce n-ar fi reacţia noastră la încercări un „miros” plăcut Lui?
      „El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său…” de ce ne-ar ţine pe noi „în puf” dacă doreşte să ajungem şi noi cu El.
      „Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare” ne mai umblă câteodată prin minte?

      • L.I. zice:

        stiu ca nu doar ele sunt jertfe. si-mi trece cateodata prin minte… dar putin altfel.
        dar hai sa nu mai vorbim despre suferiti, incercari, jetfe, sa nu mai dam lectii despre cum ar trebui sa fie unul si altul, despre cum ar trebui sau nu sa fie la biserica, sau despre cum ar trebui sau nu sa fie pastorul, etc. as vrea sa citesc despre lucruri pozitive, amuzante. adica e blogul tau. scrii ce vrei pe el. eu m-am cam saturat sa citesc pe toate blogurile despre chestiile astea. 😀

      • marinelblaj zice:

        L.I., părerile nu sunt lecţii! Am şi eu o părere… şi mă mândresc cu ea aproape la fel de mult cât mă mândresc cu modestia pe care o am! 😀
        Oho! Am şi lucruri pozitive… şi amuzante, dar toate la vremea lor! Uite, zilele trecute mă amuzam de „paranoia” asta cu căpuşele şi mă gândeam că nimeni nu e prea preocupat de faptul că în chiar capitala ţării noastre tocmai s-a schimbat echipa de căpuşe de la vârf! 😀

      • L.I. zice:

        ok. astept. 😀

      • L.I. zice:

        : )) nu mult.

      • marinelblaj zice:

        N-am să înţeleg niciodată de ce tocmai cei care au mai mult timp de trăit, fiind mai tineri, au mai puţină răbdare…

      • L.I. zice:

        eu inteleg. cei batrani ar trebui s-aiba mai multa rabdare. presupunem ca majoritatea sunt la pensie, deci nu mai au grija si stresul serviciului, n-au copii de crescut, etc. au tot timpul din lume sa faca ce vor, pe cand noi astia mai tineri, nu.

  3. marinelblaj zice:

    Sigur… n-au copii, dar au nepoţi (mă rog, nu-i cazul meu încă :D), n-au servici, dar au stresul pensiei mici, nici timp foarte mult, că-s bolnavi… Iar cei mai tineri n-au timp doar pt că se plâng tot timpul… că n-au timp! 😀

    • L.I. zice:

      nu e chiar asa… putini is aia care-si cresc nepotii. de fapt nici nu-i sanatos sa-ti creasca bunicii nepotii. poate sa te-ajute pana pe la 3 ani cand ii duci la gradi. dar e cum zic eu: batranii au cel mai mult timp liber, timp care lipsind celorlalti, normal ca-i fac mai putin rabdatori.

    • L.I. zice:

      iar tinerii au grija serviciului prost platit, a platii ratelor, intretinre, gradi sau scola la copii, mancare si mai trebuie pt ei, etc. si lor trebuie sa le-ajunga banii, sa nu fie stresati si sa aiba rabdare. hai mai lasa-ma. : ))

      • marinelblaj zice:

        Aş putea să-ţi arăt că stau bine cu răbdarea continuând dialogul la nesfârşit! Dar, ca să-ţi arăt că pe lângă răbdare îţi mai trebuie şi niscaiva înţelepciune, iată, te las… 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.