JOS!
De douăzeci şi doi de ani încoace constatăm că „Jos!” este poziţia care place cel mai mult românului. Poate de aceea e şi aşa de… jos!
„Jos Cutare!”, „Jos guvernul!”, sunt cel mai des auzite „ţâpurituri” din folclorul românesc contemporan. Problema stă în faptul că nimeni nu vrea… jos! Toţi vor „sus”. În fotolii. De unde se vede cel mai bine ce a mai rămas de vândut, de jefuit, de înşelat şi cel mai puţin ce înseamnă cu adevărat jos, adică pensie, alocaţie, retribuţie minimă…
Pentru că situaţia tinde să devină doar tragică din tragi-comică, propun o inovaţie geometrică: desfiinţarea noţiunii „jos”. Ceea ce ar putea însemna şi rezolvarea unei probleme politice. Niciun guvern nu va mai fi dat „jos”. Toate vor rămâne acolo unde s-au cocoţat. Şi ce dacă vom avea mai multe guverne? Mai contează? Harababura oricum există!
Dar cea mai importantă consecinţă ar fi aceea că există posibilitatea, cel puţin teoretică, să vedem şi poporul acesta… ridicându-se! Că prea îi place şi lui să stea… jos!
Oricum, parafrazându-l pe Mark Twain, cred că putem redefini „veşnicia”. Cred că este… timpul MINIM necesar pentru ca poporul acesta al nostru să se trezească la realitate!
UPDATE. Aflu, cu mare consternare, că tot cabinetul Ungureanu părăseşte prin demisie guvernul! Propun otrăvirea fântânilor (mă rog, a robinetelor), arderea holdelor (care or mai fi existând). Nu ştiu cum să le rezolvăm problema pădurilor în care să se ducă, fiindcă le-am cam vândut pe toate! Şi uite-aşa, va veni un nou guvern gol, care va găsi un loc… gol! Doamne, cât de inventivi pot fi românii!
cetatea de piatră 