ÎNCHINAREA, PRICINĂ DE… ÎNVRĂJBIRE?


           Broken guitar - Hugo E.Sandoval

          Am citit de-a lungul timpului (inclusiv astăzi) – bine ar fi dacă am mai citi şi… de-a latul timpului! (cred că se înţelege ce vreau să spun) – foarte multe păreri despre închinare.
          Câteva pot fi citite AICI  , AICI  sau AICI  … Câteva doar… Fiindcă sunt muuuult mai multe! Lectura de astăzi m-a provocat din nou. Nu în sensul rău al cuvântului.
         Unele n-au fost simple păreri. Dar, majoritatea au fost! De ce? Pentru că sprijinirea acestor păreri cu argumente biblice e foarte dificilă. Suntem capabili (e acesta un fel de test al lui Dumnezeu?) să interpretăm în fel şi chip cuvinte, versete, pasaje, Scriptura în întregul ei, pentru a argumenta ceea ce credem şi susţinem.
          Există, cu precădere, doar câteva aspecte ale închinării în care argumentele şi contra-argumentele sunt subiect de dispută teologică, ideologică sau pur şi simplu… logică. În primul rând, muzica! În prima tentativă de analiză (atenţie, doar de analiză!) am să încerc să privesc la muzică, fiindcă ea naşte cele mai multe dispute şi fiindcă muzica este un fel de „acasă” pentru mine.
          Pentru unii Psalmul 150 e un argument imposibil de contracarat în susţinerea părerii că închinarea zgomotoasă nu este nebiblică sau că dansul ca formă de închinare nu are nimic de-a face cu lumescul.
          Pentru alţii, Efeseni 5:19 este argumentul suprem pentru susţinerea tradiţiei „sănătoase”, cea care înseamnă eventual că şi „cărţile roşii” de cântări sunt în afara sfinţeniei, un tribut adus modernismului (cum altfel să explici schimbarea acelor texte cu accente ciudate ale cuvintelor?). „Imnuri” este un cuvânt care automat trebuie să presupună un minim de ani, măsuraţi măcar cu zecile! Nu se mai „nasc” imnuri, după cum nu mai au loc minuni! Sau greşesc şi minuni se mai întâmplă?
          Cea mai mare parte din ceea ce este nou trebuie trecut prin o multitudine de filtre pentru a obţine acel „aprobat”! Şi în acest proces se ridică din start câteva întrebări, ele însele constituindu-se în „filtre”.
          Există o închinare tradiţională? Dar una contemporană? Cât de departe trebuie să meargă ideea de „contemporan”? Există cu adevărat necesitatea înnoirii închinării în formă sau forma a fost definită şi definitivată clar deja şi această necesitate este doar un pretext? Sunt multe întrebările care se pot pune!
          Mi-am propus, fără pretenţia de a „rezolva” problema, dar cu intenţia de a „limpezi puţin apele”, ca în săptămâna, poate luna?, care urmează să încerc cât mai multe răspunsuri la multitudinea de întrebări ce se pot ridica în legătură cu acest subiect. Scriam undeva, cândva, că nu mă tem de întrebări cât mă tem de răspunsuri! Ei bine, mi-am propus acum să încerc să nu mă mai tem nici de ele! Aşa că vă invit pe toţi cei care treceţi prin „Cetatea de piatră” să puneţi întrebări. Mă voi strădui ca, pe lângă considerente generale, să răspund, direct sau indirect, la fiecare!

          Ne aventurăm?

Reclame

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Biserica, Disperări, Muzichie, Sare... amară, Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la ÎNCHINAREA, PRICINĂ DE… ÎNVRĂJBIRE?

  1. strongindependentwoman zice:

    Nu e cumva… in cele din urma… o inchinare la idoli? Nu la asta ajungem? Daca ne inchinam „dupa gustul nostru”? (Evident, dusa situatia la extrem…) Pe mine asta ma ingrijoreaza, faptul ca ne-am bagat idolii in biserici si Isus nu mai are loc. Atunci cand expandeaza ca orezul cate unul… Isus ce face, se strecoara pe langa perete, fiind atent sa nu dea cu capul in ceasul nelipsit de pe perete?

    • marinelblaj zice:

      Nu, SIW, nu este o închinare la idoli (cel puţin în fondul ei!). Este o căutare de modele! Modele căutate după alte criterii decât cele pe care… Dar… voi începe o serie de postări prin care intenţionez să „separ puţin apele învolburate”… Puţină răbdare! Aştept întrebări, nu verdicte! Fiindcă verdicte se pare că avem cu duiumul în „tolbă”!

  2. Pingback: ÎNCHINAREA, PRICINĂ DE… ÎNVRĂJBIRE? (II) | cetatea de piatră

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.