Sărbătoarea…


„Praznicul Azimelor, numit Paştile, se apropia. Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de norod. Dar Satana a intrat în Iuda, zis şi Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece” (Luca 22:1-3)

 Se întâmplă câteodată ca anumite sărbători să fie tulburate de te miri ce evenimente, fapte, vorbe, atitudini… După ani şi ani, personal am aflat răspunsul la obsedantul „de ce?”
Tulburarea îşi face loc atunci când I SE FACE LOC. Şi aceasta se petrece când suntem în sărbătoare, în loc ca sărbătoarea să fie în noi!

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Pe gânduri, Picături. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.