Cele 5+5 porunci pentru grupurile de laudă şi închinare


Sunt multe lucruri pentru care care nu şti dacă să râzi sau să plângi… Citind AICI mi-au trecut prin minte câteva gânduri… Vorba aceea… „răsu’ – plânsu’

Poruncile comitetului

1. Se vor cânta doar acele cântări care au o vechime de cel puţin o generaţie. Cântările noi trebuie să treacă prin procesul de aprobare al adunării generale sau cel puţin al unei adunări cu „capii de familie”.
Excepţie: dacă grupul are suficient curaj, eventual chiar tendinţe… sinucigaşe, acest punct nu se aplică.

2. Se vor căuta cu precădere acele cântări în game minore, care corespund cel mai bine bucuriei creştinului!
Excepţie: Dacă nu există variante în minor ale cântărilor în gamă majoră, se va căuta ca măcar finalul să fie „în minor”.

3. Textele cântărilor nu trebuie să transmită prea mult. Dacă acest lucru se întâmplă, totuşi, se va verifica exact ce transmit şi cui anume!
Excepţie: Nu fac obiectul acestui punct acele texte care, chiar dacă nu ne pun pe gânduri, sunt din „bagajul” pe care nu-l respectăm, dar îl târâim după noi, „că-i din tradiţie”.

4. Nu sunt permise excesele mişcărilor, atitudinilor şi expresiilor faciale. Privirea trebuie să fie tristă, capul uşor înclinat într-o parte şi ochii închişi cel puţin la refrene.
Excepţie: Se permite datul ochilor peste cap, ocazional, pentru a întări ideea prezenţei Duhului.

5. Toate instrumentele folosite vor fi dotate cu surdină. Acolo unde nu se prevede acest accesoriu din fabricaţie, se va găsi o soluţie (exemplu: o pătură pusă peste tobe…)
Excepţie: acolo unde nu se foloseşte decât armoniu, surdinele se vor păstra pentru solişti.

Poruncile grupului

1. Tare înseamnă bine! (De unde şi sintagma „tare bine”) Bine înseamnă să-mi placă mie. Deducţia logică este „sunt tare”!
Excepţie: Când nu se poate cânta tare, se va căuta să fie… lung.

2. Cu cât o piesă este mai nouă, cu atât şansele să fie apreciată corect sunt mai mici, deci greşelile vor trece neobservate.
Excepţie: Piesele vechi pot fi folosite, dar măcar să fie în interpretări noi.

3. Textele trebuie să fie cât mai concise. Pe cât posibil, cu maxim cinci cuvinte diferite. Cine cunoaşte matematică ştie că sunt foarte multe combinaţii posibile.
Excepţie: Fac excepţie cântecele preluate din limba engleză, unde traducerea obligă la mai multe cuvinte, fie datorită necunoaşterii limbii fie necunoaşterii intenţiilor textului.

4. Acolo unde este posibil se vor folosi mijloace de amplificare suplimentare (bisericile nu sunt dotate niciodată suficient la acest capitol!).
Excepţie: Nu se aplică în bisericile de tip carismatic. Acolo e altfel. Totul!

5. Pe durata unei piese mâinile vor fi ridicate pe post de antenă receptoare cel puţin de cinci ori. Pentru aceasta, se recomandă folosirea prealabilă a deodorantului, întrucât s-a constatat că folosirea smereniei nu ajută.
Excepţie: Fără excepţii. Chitariştii care pretind că au mâinile ocupate vor folosi obligatoriu pedale de efecte a căror folosire să permită această gimnastică spirituală.

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Zâmbet sau rictus?. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Cele 5+5 porunci pentru grupurile de laudă şi închinare

  1. gh.iulian(l'exateo) zice:

    🙂 😦

  2. Me Again zice:

    Also: don’t be Dani Filth 😀

  3. frandesdorin zice:

    Că bine zici ! Da zi mai tare si de mai multe ori !

  4. strongindependentwoman zice:

    Ioi, Doamne… :))

  5. marinelblaj zice:

    Aşa spun şi eu, „independento”!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.