Sincer să fiu, nici nu ştiu cum să abordez relatarea întâlnirii de astăzi. Aş putea să o fac într-o notă umoristică, fiindcă, dintr-o anumită perspectivă, am avut multe motive să zâmbesc şi uneori chiar să râd.
Prefer însă să o fac într-o notă serioasă, nu de alta, dar am privit de la bun început un demers ca acesta ca pe un lucru cât se poate de serios.
Mai întâi, câteva detalii:
– întâlnirea nu a fost una planificată din timp (chiar dacă, în contextul suspiciunilor care ne caracterizează când este vorba despre lumea islamică, pare greu de crezut!). Ea s-a datorat unei conjuncturi legată de prezenţa în ţară, în vederea participării la o nuntă, a lui Ali, oaspetele nostru. De altfel, întâlnirea în sine s-a dovedit a fi una în care toţi participanţii s-au arătat destul de nepregătiţi pentru a discuţie foarte amplă.
– Deşi am intenţionat, evident, cu acordul participanţilor, să înregistrez întâlnirea, am decis să renunţ. Realizând caracterul oarecum improvizat al acestei întâlniri, am considerat că aş transmite printr-un asemenea act o notă de agresivitate care, sunt convins, ar fi inhibat pe mulţi dintre cei prezenţi. Mă bazez, aşadar, pe notele luate şi pe memoria care, sper, funcţionează încă.
– Cu toate că s-a dorit a fi moderată în totalitate, întâlnirea a trecut repede la un caracter, să-i spunem, colocvial-informativ, în care, până la întrebările oarecum mai agresive, când moderarea de către pastorul Vasi Duma s-a dovedit benefică, au existat mai degrabă discuţii legate de esenţa şi formele de manifestare a islamismului dar şi impresii musulmane despre creştinism.
Câteva lucruri despre oaspete:
Leyaket Ali Bin Mohamed Omar este absolvent al „Indonesian Consortium for Religious Studies” şi candidat PhD al aceluiaşi institut. A studiat deci în Yogyakarta, după care a slujit ca imam trei ani în Yemen. La ora actuală locuieşte, conform declaraţiilor sale, în Londra, unde îşi continuă studiile despre religii. E un tânăr foarte jovial, bun vorbitor de limbă engleză şi un foarte plăcut interlocutor.
În fotografie, Ali este primul din stânga, nu din dreapta! 😀
… iar aici, invers!
Şi-acum, câteva consideraţii…
Deşi am avut parte de o prezentare destul de sugestivă a credinţei islamice, se pare că au fost doar câteva elemente care au stârnit întrebări. Am fost oarecum dezamăgit de faptul că nu s-a insistat asupra unui subiect care, în opinia mea, merita discutat mai în amănunt. E vorba despre cărţile de căpătâi ale celor două religii aflate la „masa discuţiilor.” Mi s-a părut nefericit argumentul lui Ali referitor la faptul că nu poate lua foarte în serios Biblia câtă vreme ea e considerată o carte care a suferit modificări de-a lungul timpului. Interesant e faptul că ei pot să creadă în infailibilitatea şi în inalterabilitatea Coranului doar pentru că e inspirată de Allah, după cum consideră ei, dar nu pot aplica aceeaşi opinie şi despre Biblie. Evident, ei aduc în discuţie multele variante ale Bibliei care există la ora actuală, ca o dovadă în sprijinul neîncrederii în Biblie. Argumentul că forma este una , iar conţinutul şi mesajul ei principal este cu totul altceva se pare că nu a cântărit prea mult. O primă concluzie: musulmanul crede mult mai „orbeşte”, spre deosebire de creştin, care e mult mai mult aplecat spre analiză. Aceasta în condiţiile în care, după spusele lui Ali, acolo unde Coranul nu este suficient de explicit se apelează la alte cărţi, Suhuf , Teurat, Indjil, deşi, culmea, spun tot ei că nici acestea nu au ajuns în formele originale până în ziua de azi. Ciudată logică de a aplica un principiu doar într-o direcţie!
Un alt subiect delicat (cu o nuanţă chiar ciudată) a fost cel legat de predestinare. În opinia musulmanului, Allah predestinează la modul cel mai categoric şi inevitabil. Aveam să aflu un amănunt pe care, mea culpa, nu-l ştiam: predestinarea se petrece în intervalul dintre naştere şi vârsta de patruzeci de zile. Legat de acest subiect, mi s-a părut foarte pertinentă întrebarea tânărului nostru Cosmin, care a fost curios să înţeleagă ce rost mai au toate acţiunile musulmanului legate de credinţă, Ramadam, pelerinaj, rugăciuni etc dacă destinul său e bătut în cuie. Răspunsul la această întrebare a fost cât se poate de evaziv: „Scolasticii noştri discută aprins şi ei pe marginea acestui subiect.” Punct. M-am lămurit.
Încă un subiect legat strict de credinţa lor: Isus. Pentru ei a fost doar un mare învăţător. Care a fost răstignit, dar luat de pe cruce şi dus la Allah. Cu toate acestea, Mohamed este cel mai mare, fiindcă a fost… ultimul! Cel puţin asta am dedus din răspunsul la întrebarea cum se face că ei cred în Mohamed, care e mort şi nu cred în Isus care nu a murit. Să-mi fie cu iertare, dar asta chiar m-a făcut să zâmbesc… Nemaivorbind de faptul că ei consideră că Indjil (Evanghelia) lui Isus a fost modificată de oameni, pe când Coranul lui Mahomed nu!
M-a amuzat iarăşi un amănunt. Ei ştiu că au fost 124.000 de profeţi, dar cunoscuţi sunt doar 25. Cum? Pentru că aşa spune tradiţia, deşi în Coran sunt doar 25. Evident, tradiţia nu poate fi alterată! M-a cam mâncat limba, dar am tăcut. Am putut observa, în schimb, sclipiri în alţi ochi…
Au mai fost şi altele… Cum spuneam, mai mult informative şi categoric deloc convingătoare…
Un subiect care nu avea cum să fie evitat a fost cel al acţiunilor islamice: Al Qaeda, Isis, Hamas etc. Aici Ali a fost cât se poate de tranşant şi onest. Ne-a mărturisit că toate aceste acţiuni nu caracterizează islamul. Că ele sunt interpretări extremiste şi radicale ale unor grupări cu care şi conducătorii religioşi ai lor au mari probleme. Că multe dintre acestea sunt reacţii la politica occidentală. Că în Indonezia, de unde vine el, guvernul i-a chemat pe liderii lor religioşi pentru a găsi soluţii de deradicalizare, întrucât nu mai ştie cum să procedeze cu extremiştii.
Aici nu m-am mai putut abţine. L-am întrebat cum se face că la toleranţa (excesivă, în opinia mea) arătată faţă de islamişti în ţările occidentale, aceştia răspund cu exact contrariul. S-a arătat foarte mirat de afirmaţia mea şi mi-a cerut exemple. I-am relatat despre acţiunile unor islamişti care încearcă să impună zone de aplicare a Shariei chiar în Londra, de exemplu. Aici m-a enervat oarecum zâmbetul şi replica lui: „Eu vin chiar din Londra şi nu am auzit de aşa ceva!” I-am promis că îi voi trimite prin e-mail informaţii exacte şi imagini, dar că îi cer, tot prin e-mail, lămuriri referitoare la acest material:
http://www.frontpress.ro/2013/01/musulmanii-fac-legea-pe-strazile-din-londra-video.html
Evident, a fost şi întrebarea legată de crimele, decapitările comise de islamişti. Cum era de aşteptat, toate acestea au fost puse în cârca curentului extremist cu care s-a declarat din nou în total dezacord.
Nu ştiu dacă are rost să relatez şi alte lucruri, întrucât acestea mi s-au părut cele mai relevante.
Aş menţiona doar un schimb de replici pe care l-am avut cu Ali spre finalul discuţiilor. L-am întrebat cât se poate de simplu şi direct:
„Ali, tu ai vrea ca eu să devin musulman?”
„Nu, fiindcă asta nu depinde de mine, ci de Allah”, mi-a răspuns.
„Eu aş vrea, în schimb, ca tu să devii creştin”, am încheiat eu dialogul.
A zâmbit. Mă întreb şi acum, şi aş da orice să ştiu, ce a fost în spatele acelui zâmbet…
Poate că relatarea aceasta ar putea să dezamăgească. Prea puţin spectaculoasă, aşa cum, de altfel, m-am şi aşteptat. În opinia mea acestea nu sunt subiecte şi discuţii de purtat la o cafea (care a şi lipsit, în fond!). Dar, cine ştie, poate că ocazii se vor mai ivi…
P.S. E posibil ca unele detalii să-mi fi scăpat. Sincer, nu cred că sunt neapărat esenţiale… M-aş fi bucurat să pot discuta direct cu Ali, fără interpretul necesar din cauza celor prezenţi. N-a fost să fie. Poate altădată…
cetatea de piatră 
Interesant. Totusi nu l-ati intrebat cum interpreteaza multimea(deloc ingnorabila) de pasaje care indeamna la violenta, agresiune impotriva celor care nu cred in Allah. Cum interpreteaza pasajele care dau permisivitatea de a folosi metode, pe care morala crestina le interzice cum ar fi minciuna, inselaciunea, etc., pentru a atinge anumite obiective.
A fost întrebat şi asta, Romulus, la acel capitol privind acţiunile islamiste. Răspunsul lui a fost cât se poate de sincer: chestiune de interpretare. Ne-a dat şi exemplu, prin cuvântul „jihad”. În opinia lui (şi a celor pacifişti dintre ei) sensul corect al cuvântului este „a se strădui, a se zbate, a se lupta”, aplicat la strădania musulmanului de a-şi trăi credinţa, de a promova valorile islamului etc, cuvânt al cărui sens originar a fost înlocuit de noţiunea de „război sfânt”,şi a menţionat aici influenţa acestei distorsionări din partea războaielor cu cruciaţii (acesta chiar ar fi fost un subiect care merita dezvoltat, dar timpul…)
De asta imi plac religiile, daca eu zic ca acel pasaj se interpreteaza intr-un fel si altul ma contrazice ii pot raspunde simplu „interpretare diferita”. Ma duc la medicul dentist imi zice „ai o carie”, la care eu ii raspund simplu „interpretare diferita” 😀 .
Dragă Marinel, arătați splendid în poză, și tu și imamul. Omul are o față simpatică și faptul că studiază la Londra îmi spune două lucruri: că e în vizorul celor cu politicul corect și, în al doilea rînd, că are experiența unei capitale cosmopolite. Pentru el a fost ceva obișnuit, pentru voi, însă, a reprezentat o experiență inedită.
Ce l-aș fi întrebat pe imam:
-dacă a mai avut contacte cu baptiștii din Londra;
-dacă a auzit sau nu de documentul de la Yale, care ”ne-a mîncat” vara, cu bădărăniile lui Stanciu și Conțac cu tot;
-cu ce a plecat în minte, care au fost impresiile la care a ajuns, după ce ați stat de vorbă;
-dacă este căsătorit și are copii și, dacă îi are, în ce spirit îi educă;
-cîteva cuvinte despre țara de baștină de unde provine, dacă provine dintr-o familie bogată sau dintr-una săracă, etc.
-ce crede despre România și cum privește evanghelizarea uni Sali Sabri de la Medgidia, de exemplu.
Evident, e ușor a scrie versuri cînd nimic nu ai a spune, vorba poetului… E mai greu cînd ești acolo și cînd trebuie să faci față la o asemenea întîlnire și alta cînd le comentezi pe blog, cum fac eu acum.
Am cîteva întrebări pentru tine (cu imamul am terminat):
-cine a condus discuția?
-în ce limbă v-ați înțeles, pentru că am citit mai sus ceva despre un… interpret.
-cît a durat întîlnirea?
-cine este omul din stînga imamului, dintre imam și pastorul Vasi Duma?
Cu drag.
Dragul meu, câteva lămuriri:
Ali este din Singapore. A studiat în Indonezia, la şcoala pe care am menţionat-o. În Singapore creştinismul este a doua religie ca pondere, după hinduism, iar musulmanii sunt a treia religie. N-am avut timp şi loc să-l întreb dacă a interacţionat cu alţi creştini, dar bănuiesc că da, după cum a conversat cu noi.
Vasi mi-a spus că a discutat cu el câteva minute înainte de întâlnire şi e căsătorit. Cu două!
De documentul de la Yale ştie şi pot spune că are vădite înclinaţii spre ideea sincretismului religios, dar unul cu caracteristici particulare, în care nicio religie nu-şi pierde nimic din identitate (adică, un fel de ciorbă religioasă, cum i-am spus eu. A râs.)
N-am întrebat despre starea materială a familiei, întrucât ar fi fost considerată o impoliteţe.
Despre România are o părere foarte bună! O consideră una dintre cele mai paşnice ţări. L-am asigurat că aşa e şi că, măcar pentru că Singapore e cam departe, e puţin probabil un conflict între noi şi ei. 😀
– discuţia a condus-o Vasi. Foarte bine, spun eu, deşi n-a fost uşor, majoritatea întrebărilor curgând cam în avalanşă pe capul bietului Ali. Mi-a plăcut că Vasi a încheiat întâlnirea citind versetul din Fapte 4:12 şi cu o rugăciune!
– discuţiile s-au purtat în engleză, o limbă pe care o vorbeşte foarte corect, deşi cu accent. De tradus pentru cei prezenţi a tradus Narcis Vlaşin (cel dintre Vasi şi Ali, şi care a mijlocit întâlnirea, un misionar care a petrecut câţiva ani buni în Uzbekistan).
– întâlnirea a durat ceva mai mult de 2 ore.
Sper că am răspuns la toate întrebările! 😀
”Vasi mi-a spus că a discutat cu el câteva minute înainte de întâlnire şi e căsătorit. Cu două!”
CU DOUĂ NEVESTE ?!? 🙂
Măi, uite aici nu-s nici eu foarte în clar. Eu aşa am înţeles, dar e la fel de posibil să fie la a doua căsătorie. Aflu eu azi şi-ţi spun. Nu de alta, dar asta chiar contează, măcar că poate însemna şi… două soacre! 😀
Răspunde și la asta (dar tot azi…) și mai vedem noi. 🙂
Oricum, trebuie să-ți scoată omul cu cleștele detaliile. Or, tocmai alea fac sarea și piperul întîlnirii.
”De documentul de la Yale ştie şi pot spune că are vădite înclinaţii spre ideea ecumenismului, dar unul cu caracteristici partculare, în care nicio religie nu-şi pierde nimic din identitate (adică, un fel de ciorbă religioasă, cum i-am spus eu. A râs.)”
Ești sigur că nu l-a trimis… Mănăstireanu? 🙂
Mai ştii? Asta, deşi greu de verificat, nu e imposibil! 😀 Nu mă provoca! 😉
Vin cu completări : Ali a afirmat că în Singapore a mai participat la asemenea „mese rotunde”. împreună cu reprezentanți ale celorlalte culte religioase. Ceea ce a făcut la noi nu era ceva nou, de aici și deschiderea sa.
Am uitat să spun o chestie foarte importantă: ați dovedit că nu sunteți… islamofobi (cum ne acuza Mănăstireanu) și că, uneori, e mai ușor de dialogat cu un om de altă religie decît cu unul de-al tău, care umblă cu cioara vopsită (vezi Conțac, Stanciu & Co.). Nu Londra te face om, ci cei șapte ani de-acasă, iar imamul vostru pare un tip bine crescut, și al propriu, și la figurat. 🙂
Încă o dată, felicitări.
Să ştii că într-adevăr s-a arătat un tip foarte bine-crescut. Ai mare dreptate!
Pingback: Un imam și un baptist | Vindecătoru
Am un prieten turc care s-a convertit in 2009 la crestinism . Mi-a spus cum musulmanii trebuie sa recite de cel putin 80 de ori pe zi o rugaciune scurta care suna cam asa: „allah e cel mai mare si el NU ARE NICI UN FIU” Interesant nu? Intrebare pentru Marinel: Din tot ce a spus imamul ( peace be upon him) este ceva care a facut sens cit de cit?
Da, Octi, a avut sens. A fost interesant să constatăm mai ales că (părerea mea) la o discuţie mai „de specialitate” cred că Ali ar fi destul de încurcat. Ceea ce e de remarcat, şi aici am avea ceva de învăţat mulţi dintre noi, creştinii, este consecvenţa musulmanului în toate preceptele crezului său.
Să înțeleg că voi v-ați cam lepădat? 🙂
Pentru OCTI:
După bătălia pe care a dus-o Marinel pe blog în vară, legată de documentul de la Yale și de venirea lui Volf la București, cred că întîlnirea a demonstrat că a avea păreri diferite nu înseamnă ură, cum insinuase Mănăstireanu, într-un comentariu de pe blogul lui Eugen Matei.
Cînd eram mic și trăiam la Brăila printre turci și greci, cînd vedeam trecînd un popă, ne țineam de-un nasture, să nu ne meargă rău în ziua aia.
Așa e și cu ”islamofobia”: cînd a văzut imamul, Marinel nu a pus mîna pe cruce să i-o tragă în cap lui Ali, ca să se spargă ghinionul la ”Golgota”. 🙂
Mănăstireanu ne-a numit ”islamofobi”, iar Conțac și Stanciu ”guguștiuci”, pentru că n-am fost de acord cu ei că Allah și Dumnezeu sunt Unul și același.
Noi, nu! Alţii au făcut-o. Şi nu de la musulmani i s-a tras, ci de la anglicani! 😀
„s-a arătat un tip foarte bine-crescut”. Marinel, atmosfera generala in UK este dominata de politete si buna-crestere care, la noi, probabil, nu va exista. Asa ca nu ma mira faptul ca acest musulman era politicos. O atitudine ca a domnului Contac, spre exemplu, este extrem de rar intalnita in Marea Britanie. Este o atitudine, mai degraba, de persoana de la periferia societatii.
Ştiu, Romulus… unii umblă degeaba prin lume. Sunt mulţi care fac excursii, de exemplu, în Germania şi vin de acolo doar cu miros de bere şi pete de muştar pe piept! 😀 Fără aluzie la nimeni! 😀
Merită să redau aici câteva concluzii trase de pastorul nostru, Vasi Duma, după întâlnirea de ieri, cu Ali! 🙂
„CONCLUZII după întâlnirea cu imamul Ali:
1. Islamul poate fi rețetat simplist în 5 sau 7 chestiuni ce devin „regulamentul de bază”. Unde elementul forță este implicarea și efortul omului.Tu faci, tu te rogi, tu te duci singur în Paradis.
2. Există, cel puțin în ramura islamică prezentată de Ali, un accent pe dărnicie… asta e faină treaba, deși ei nu au accentul pe zeciuială, ci pe un procentuț de 2 și ceva…
3. Mulți profeți…124.000 și 313 mesageri. Cam mulți, dar cel mai mare e Mahomed, pe care Ali, totuși, nu ni l-a prezentat foarte puternic și măreț, ci un pic figurativ, cică poate fi „mama ta, tatăl tău”(ori, am fost eu obosit aseară)
4. Există mai multe scrieri sfinte, printre care Tora, Psalmii, Ingil (N.Testament), dar ele au fost corupte in timp… (aici e grea discuția). Coranul a fost dictat in arabă și este perfect doar în araba veche.
5. Terorismul este o consecință a unei hermeneutici greșite din Coran. Cuvântul „jihad” a fost tălmăcit greșit și așa ne-am trezit cu teroriștii pe cap. Ei nu aparțin de drept islamului, ne spune Ali.
6. Islamul lui Ali nu este unul expansiv, ci comod și fixat în providența lui Allah. Dacă El te predestinează să fii islamic, vei fi islamic, totul se învârte în jurul lui Allah Cel Milostiv
7. Nu știm cum Ali a ajuns să fie convins de islam (am uitat să-l întrebăm), dar e cert că nu este conectat la toată lumea islamică. El este un student islamic modern, tolerant și convins de religia lui.
Și în final, am venit acasă bucuros că am avut parte de revelația lui Isus Hristos, și trist de asemenea, de patosul inocent al unui tânăr musulman ce crede într-un paradis cu mere,carne și păsări ce zboară, nu pe sus, ci pe jos…. „Doamne, fă-te cunoscut lui Ali!”
Bun, dar tot n-am inteles cite neveste avea necajitul asta de imam… 🙂
Răsvan dragă, n-am reuşit să aflu. Încă… 🙂 Ieri a fost sărbătoarea mulţumirii la noi şi l-am avut musafir dimineaţa şi pe Ali. Evident, doar musafir. E bine că a văzut şi el cum e… Cel puţin în România, mi-a spus că e pentru întâia oară. Şi că i-a plăcut. Ceea ce e important e că va reveni, probabil, în noiembrie, în România. Are prieteni aici. Poate repetăm întâlnirea, de data asta în cu totul alte condiţii1 😀 Îţi dai seama că mi-a fost greu să-l întreb cum e cu nevestele… 😀
Of! Nicio baza n-am in tine, Marinel. 🙂
Ba, uite că ai! (a fost nevoie de un telefon doar) Pot să-ţi spun că e căsătorit cu o femeie şi în curs de căsătorire cu a doua. Are patru copii cu prima. Numărul de la pantofi n-am reuşit să-l aflu. Încă. 😀
🙂
In cazul asta, trebuie sa-i traduci pasajele alea din „Toate pinzele sus” de Radu Tudoran, cu Ismail, cel care avea doua neveste la Stambul. Pe una o chema Laleli si era subtire si frumoasa. Pe a doua o chema Giulsum, era grasa, urita si paroasa. Cind se gindea la ele, un ochi ii ridea si altul ii plingea. 🙂
Daca mai vine la voi, uita-te adinc in ochii lui Ali si spune-mi ce vezi. 🙂
😀 Chiar aşa? Şi dacă înţelege greşit de ce mă uit „adânc” în ochii lui? 😀
Excelenta treaba! Sistematizarea concluziei arata la ce se poate reduce religia islamica. Iti dai seama ce pericol daca pui semnul de egalitate intre Allah si Dumnezeul Biblic? Ca prima consecinta a acelui fapt, intreg sistemul crestin se poate reduce si el la 5-6 puncte din concluziile de mai sus. Prin tranzitivitate logica se poate rezuma simplu ce inteleg oameni ca Miroslav Volf, Stanciu, Eugen Matei si altii din crestinism. Asta e crestinismul lor redus la esenta. In rest sunt teorii. Teza lui Volf de identificare a lui Allah cu Dumnezeul Biblic nu vizeaza deloc crestinismul evanghelic, ci ceva cu totul diferit care nu merita atentie decat ca fapt divers.
Soer ca aunci cand spuneti evanghelic va referiti la Evanghelie si nu odar la evanghelici. Cat despre islam asta e scuza principala’ extewnuaru dar by musulmanii si mai alesi MINORITARI. Doar ca minoritarii se numara cu miloanele. Fratii musulmanii care sunt cateva milooane rapesc fete crestine si le viloeaza de 30 si lumea tace. Iar daca ei comit violente si atrocitatii inimaginabile azi e vina Occidentului. Ei nu sutn vinovatii niciodata, nu isi asuma niciodata, nu se reponsabilizeaza nicoodata. Si da Coranul e valabil doar in araba veche numai ca, intr-o dezbatere pe care am avut-o in cadurl unei facultati pariziene cu un iranian musulman pina in virful unghiilor, acestuia i-a scapat ca ” Cei care citesc si interpreteaza stric Coranul in araba veche sunt cei care fac Jihadul.”
In orice dezbatre sunt incorecti, mincionosi si deculpabilizeaza toata violenta pe care o fac azi si au facut-o de secole. Citit pe PARNASSIENNE PASSAGERE daca doriti un articol din martie Anexe despre aceasta dezbarere si unul mai recent care relateaza o intrunire la primaria din arondismentul VII si veti vedea ca nu sunt oamenii dezbaterilor nici pe departe si nici a dialogului, Veti auzi toti timpul acealasi refren, „altii sunt de vine, noi suntem regligia pacii.”
Maria, bine ai venit în Cetate. În mare parte ai dreptate (chiar dacă la o primă lectură a comentariului tău mi-a fost oarecum dificil să înţeleg unele cuvinte 🙂 ). Dar, aşa cum este Ali, sunt mulţi musulmani de bună credinţă. Eu am cunoscut în Italia câţiva deosebiţi. Partea proastă e că majoritatea sunt cum îi descrii tu, şi cei ca Ali se cam dezic de ei când vine discuţia. Ce-i drept, un alt lucru care îi caracterizează pe majoritatea musulmanilor este laşitatea. Şi în dezbateri, şi în acţiuni…
Cunsoc destul de bine problema musulmană în Franţa. Dar cine e de vină? Noi avem un proverb: „Nu-i prost cine mănâncă zece pâini; prost e cine i le dă!” 😀
As intreba si eu ceva. Am inteles ca trebuia sa fie si-un specialist roman. A fost? Cum vi s-a parut rolul acestuia?
L-a intrebat cineva daca dupa ei (musulmanii) ei se inchina aceluiasi Dumnezeu cu crestinii si evreii. Mi s-ar fi parut interesant pt ca ca cei mai „subtiri” dintre noi ne explica cum ca fara sa stim noi ne inchinam -probabil- aceluiasi Dumnezeu cu musulmanii. Ce nu intelegeam eu din acea expunere e daca putem avea un Dumnezeu in comun cu cineva care neaga asta, Multumesc,
Bun venit în Cetate, Doru Radu.
Nu se preconiza să fie prezent un specialist român. Singurul „în temă” a fost fratele Narcis Vlaşin, cel care a fost şi traducător al dialogurilor purtate. Narcis a fost mulţi ani în Uzbekistan şi a umblat destul de mult printre musulmani. El s-a limitat la a fi interpret, căci n-am dorit să fie o dezbatere între „specialişti”, la care ceilalţi să fie doar spectatori, ci mai degrabă ca toţi participanţii să-i poată adresa întrebări lui Ali.
Da, i s-a pus această întrebare şi răspunsul nu a fost, cum m-am aşteptat, afirmativ. Ali a fost destul de evaziv, argumentând că Allah este singurul dumnezeu, şi că noi ne închinăm oarecum la ce nu cunoaştem. De altfel, una dintre rostirile cele mai dese ale unui musulman este ceva de genul „Nu este alt dumnezeu decât Allah.”
Chestiunea aceasta cu un Dumnezeu comun, dar cu nume diferite, e, în opinia mea, o mare gogoriţă menită să deruteze lumea şi să sprijine ideea ecumenismului. Mai mult, ei nu pot accepta ideea unui Dumnezeu trinitar, sau triunic. Pentru ei Allah este singur. Nici Mahomed nu e altceva decât un profet, cel mai important. Interesantă mi s-a părut ideea că Isus, deşi a fost un mare învăţător (în opinia lor), n-a murit, ci a fost luat la cer, în vreme ce Mahomed, marele profet, a murit. La întrebarea mea prin care solicitam o explicaţie logică mi s-a răspuns „sec” ca asta a fost voia lui Allah şi nu poate fi explicat de om. Cam ca toate lucrurile pe care ei nu le înţeleg…
Multumesc. Apreciez raspunsul. Ideea cu specialistul roman a mentionat-o Danut Manastireanu (poate se referea la Narcis). Ma asteptam ca raspunsul cu dumnezeul comun sa fie unul negativ… mai ales cu evrei…
Cred ca si Mohamed „s-a inaltat la cer” de pe locul moscheiii din Ierusalim…
Am auzit că-n SUA sunt dezbateri televizate cu musulmani şi creştini şi că-n domeniul cunoştinţelor biblice, musulmanii sunt mai bine pregătiţi iar creştinii cedează, uneori se convertesc la islam, crislam, ce-o mai fi pe-acolo.
Ofensiva de secole a imperiului Otoman era tot jihad? tot interpretare greşită? Sigur că da, şi creştinii interpretează diferit pasaje biblice, de asta sunt mai multe confesiuni creştine.
În Liban se războiesc SIIL cu Hesbollah; din astea două rivale cine interpretează pacifist termenul „Jihad”? Arabia Saudită bombardează pe radicalii musulmani din Libia şi Irak se declară pacifişti şi prooccidentali, dar cu proprii cetăţeni nu-I aşa: aplică cel mai dur sharia şi condamnă la moarte mai ceva ca-n Pakistan. Sunt ciudăţenii pe care nu prea le pricep. Acum, iată ceva SF: Mă gîndeam la şovăiala Turciei: dacă Statul Islamic ar cuceri total Irakul, Siria şi Libanul, Turcia ar face fuziunea istorică pentru un imperiu Islamic cu politici offensive, ca-n trecut. Cînd toţi se uită spre Rusia şi minciunile ei, pericolul vine tot de la Turci. Om vedea… dar islamul a fost şi este spinul din coasta creştinismului apostat.
BUn venit în Cetate, KRSt! Apropo, îmi „traduci” şi mie ce înseamnă sau de la ce vine acest KRSt? Sincer, nu ştiu foarte multe despre acest gen de dezbateri în SUA. Personal, consider că ele ar fi utile în măsura în care am reuşi întâi noi, creştinii, „să cântăm aceeaşi piesă”!
Chestia cu islamul „spinul din coasta creştinismului apostat” e tare! 🙂
Timpul nu imi permite lectura comentariilor. Vreau insa sa precizez ca uneori amestecam islamul cu musulmanii/ Ma refer la religie, felul cum distorsioneaza adevarul. Ca vor fi printre ei si oamnii inselatii, care s-au lasat inselati fara indoiala dar religie in sine e o problema si nu are nimic de a face cu Dumnezeul Sfintei Scripturi.
AM vazit articoluol pe blogul prietenului d-vs si vroiam sa vad despre ce este vorba pentru ca ma tem ca se merge prea departe. In Romania dialogurile ecumanice, referindu-ma la protestantii istorici, evanghelicii de toate nuantele si ortodocsi sunt, teama imi este, rare, si s-a incercar sa se introduca aceasr amalgam de dialog intereligios care este cu totul alta povesta.
Ce scrie Radu Dorul e fantasm. Vrand sa trimit mesajul mi-a fugit curosul in sus si se intimpla ca am vazut.
Maria, aici n-a fost un dialog cu intenţii ecumenice, ci pur şi simplu unul prin care am vrut ca tinerii noştri să cunoască „de la sursă” ce este credinţa islamică. NU ştiu dacă ce scrie Doru e chiar fantasm. În lumea actuală nu te mai miră nimic!
Am vazut mai sus, in comentarii, folosirea, spun eu, gresita a notiunii de ecumenism. Eventual am putea vorbi de sincretism, pentru ca ecumenismul e altceva.
Ecumenismul urmareste sa arate ca intre biserica ortodoxa si cea catolica exista o unitate fundamentala, care trebuie traita.
Andrei Scrima a afirmat ca denumirile de ortodox si catolic „nu sunt doua nume diferite, ci un singur nume al aceleiasi Biserici Una, vazute din unghiuri complementare.”
Patriarhul Athenagoras a afirmat, la Ierusalim, in 1964, inainte de intilnirea cu papa Paul al VI-lea, ca cele doua biserici trebuie sa parcurga drumul invers impreuna, la fel de insezizabil cum s-a produs ruptura, pentru a restabili realitatea tainica a Bisericii.
Asa spun ei, asa va „mint” si eu. 🙂
Oricum, ecumenismul n-are nimic de a face cu islamul.
Corect. Ecumenismul are de-a face doar cu religiile creştine. Mai degrabă sincretism. O foarte interesantă discuţie am avut-o recent cu cineva care şi-a petrecut 15 ani în lumea islamică. ŞI vreau să aflu mai multe… Şi voi afla! 😉
Tomai asta sciam. Scriu din nou intr-un moment de oboseala dar dupa citeva zile pline de bucurii si tristetii. Eumenismul se refera la relatiile dintre crestiniii, si asta include pe Catolicii, Protestantii de toate nuantele si Ortodocsi. Definitia data de domnul pe care il citati este restrictiva. Noi aici asa o traim si ne bucuram ca fratii.
Dialogul inter religios se refera la alte religii incluzind Islamul. Ce au sau ce vor romanii cu Islamul nu am inteles tot asa cum nu am intels isteria colectiva, de o nuanta mai putin extrema, cu privire la venirea la Bucuresti si traducerea cartii croatului cu pasaport american. Vedeti domnule si-a luat cetatenia in Pasadena, Ei bine si eu, Si….. …….S-a produs atunci un fenomen de parca ar fi fost revelatia secolului. Mai mult decit ridicol.
Ma intreb insa daca exista vreuna dialog in Romania intre crestini si evrei si in ce fel crestinii din Romania recunosc legatura cu Iudaismul. Am asitat zilele acestea la un colocviu extins tomai despre Christianism si Iudaism si felul in care cele doua sunt intrinsec legate. Ori unul din blogarii nostrii care are vedenii ale lui Isus cu turban, sa nu uitam ca Chagall a fost everu deci presupozitia turbanului nu are cum sa stea in picioare, ma intreba de ce folosesc expresia Iudeo Cristianism,ce legatura intre Christianism si IUdaism. Ei bine pe scurt Isus a fost evreu, apostolii au fost evrei, biserica incepe printre evrei atit la Ierusalim care pina la moartea lui Iacov, fratele Domului, este biserica de frunte. Daca nu stim de unde venim nu avem cum sa stim de unde venim si riscam sa mai avem si alte vedenii.
Voi scrie citeva articole pe Parnassienne Passagere dar vreau doar sa mentionez ca, ceea ce m-a intristat a fost sa aud din partea evreilor ca exista un antisemitism in Franta prin prezenta celor csare vin din Africa de Nord sau din Sudul Mediteranei. Si chemarea la unitate intre cele doua religii pentru a face fata pericolului care vine din Levant. Traim momente dramatice in ziua de azi si nu putem sa raminem indiferenti.
Iar teza lui Volf vizeaza tot Crestinismul. El este de fapt fiu de pastor penticostal.
Scuze pentru cuvintele care nu sunt lizibile din primul comentariu, Nu aveam decti lumina ecranului de la ordinateur si tastatura franceza iar degetele mi s-au dus in mod gresit pe literele franceze asa ca nici eu nu stiu ce a iesit. Primul cuvint gresit trebuia sa fie doar
Regret ca am dat detalui cu vedenia cu turbanul pentru ca dixcuta risa sa devieze in directii pe care nu le-am dorit. Punctul pe care vroiam sa il fac este ca Crestinismul este altoit pe Iudaism. Voilà o realitate incontestabila. Pentru ca vad ca mai sunt si altii cu altfel de vedenii care sustin ca teza lui Volf nu afecteaza Dumezeu evanghelicilor sa nu ajunge sa spunem a batistilor doar a penticvostalilor. Sa evitem deci aberatiile si ridicolul si neadevarul.
Marinel, daca se stia raspunsul la aberatia imamului ar fi fost bine. Vezi pagina Islamul si Evanghelia de pe blogul meu. La quran zice ca quranul e gardianul bibliei. Daca Biblia a fost alterata, atunci de vina e quranul. Inča una. Cica e scris chiar la quran. Cand nu pricep ceva musulmanii din quran se talcuieste cu biblia. Evenimentul acesta a umbrit Evanghelia Imparatiei ptr a da apa la moara unor pagani.
Reblogged this on Persona and commented:
Iata aici o relatere, din memorie, si oarecum ‘in doi peri’ a intilnirii de la Arad cu imamul din Indonezia.
Marinel, nu mă pot abţine!, mi-ai instalat un zîmbet larg pe care nu-l pot controla! Fotografia ta cu „fratele” imam e mai mult decît sugestivă! Crede-mă, nici dacă m-aş fi străduit un an de zile să adopt expresia ta argumentativo-sugestivă şi nu aş fi reuşit o asemenea fasonare facială în ruptul capului! 🙂
Cu jumătate de gură şi cu un ochi îi oferi oaspetelui un zîmbet condescendent, iar cu cealaltă jumătate a feţei îl ghionteşti în devianţe, îi îneci gîndirea de-a-n-doaselea şi îi subliniezi sugestiv toate absurdităţile şi paradoxurile sale doctrinare de diverse grade şi opuse Dreptei raţiuni! O imagine bună face mai mult decît o mie de argumente îmbrăcate în cuvinte!
Dar, expresia lui e blocată într-o mişcare liniară. Acest gen de mişcare rectilinie îmi aduce aminte de acele televizoare vechi, pe lămpi, care, datorită conceptului(!) lor primitiv, făceau multe linii care se dădeau mereu peste cap pînă cînd, cu un pumn aplicat în „creştetul televizorului”, uneori imaginea îşi revenea la normal!
Şi-a găsit studentul din Singapore naşul în tine! Ha, ha!
Hm! Gabriel, sincer să fiu, nu m-am gândit niciodată la o asemenea interpretare… imagistică! Oricum, e adevărat, faţa ne trădează câteodată! 😉
V-ati dat cu imamul ati fost reblogat. Ati vazut? Ma refer la o anumita persoana. Sper ca Golgota isi va da osteneala sa invite si un rabin ca sa discutatii lucurui mult mai profunde si adevarate.
Ehe! Rabinul a fost primul, cu câteva luni înainte, dar atunci n-am putut scrie despre asta…
Cât priveşte, reblogarea… deh, fiecare cu problemele presante… 😉
Ce m-a distrat a fost expresia aceea cu „în doi peri”! Mai ales că eu am mulţi mai mulţi peri, şi asta se vede şi în fotografie! 😀
Imamul nu a fost validat de comisia pro-islamica de la noi, intalnirea nu a fost strategized asa ca nu poate fi considerata valida. Next time Marinel, have another one and strategize please 😀
I’ll do my best, Romulus! 😀
Iată şi poziţia ideologică a unui islamist radical din cadrul SI. Reportaj text de la Mediafax: http://www.mediafax.ro/externe/der-spiegel-democratia-este-pentru-necredinciosi-afirma-un-recrutor-pentru-gruparea-statul-islamic-in-turcia-13478355
Afirmaţii interesante: Coranul nu se reinterpretează, se aplică aşa cum este. Se doreşte întoarcerea la modelul de religie şi practică a primilor musulmani care-au cucerit lumea.
Te exprimi blând, Krausz! Lucrurile stau şi mai rău! 😦
Informatia e ‘in doi peri’. Coranul trebuie interpretat folosind cheia hermeneutica a … stim noi cine. E o religie buna, sfanta, pasnica care a generat doar generatii de oameni desavarsiti 😀
😀 😉
DailyMail, in ultima vreme, este bogat in articole care prezinta lumea islamica, manifestarile de credinta ale acestora. Chiar daca exista mai multe key hermeneutice de interpretare a Coranului, totusi nu exista nici o modalitate de a interpreta numarul mare de pasaje care instiga la violenta, ura, crima. Islamicii „pasnici” trec cu vederea pasajele care instiga la violenta, in timp ce celelalte grupari le considera ca fiind foarte importante. Indiferent de atitudine, din peisaj, nu pot fi excluse acele pasaje si nu pot fi considerate ca inexistente. Dar asta este o alta parere ‘in doi peri’.
Un alt articol horror tot ‘in doi peri’ :
http://www.dailymail.co.uk/news/article-2819307/Screaming-fear-moment-small-boy-gash-cut-head-Muslim-ceremony-commemorating-death-Prophet-s-grandson.html